Una din caracteristicile de bază ale presei moderne o constituie promptitudinea în difuzarea informaţiei. Consacrata jurnalistă Daniela Ciută şi al său blog familial a reuşit incredibila performanţă de a redacta timp de trei zile un material de nici 30 de rânduri, dacă includem şi semnătura colectivă a redacţiei, despre şedinţa Consiliului Local Carei. Singura problemă e că şedinţa respectivă a avut loc luni la amiază, iar articolul a fost postat abia joi după-amiază. Trebuie să recunoască chiar şi redacţia semnatară că apariţia este extrem de defazată.

opinie
Pe cât de jenant vrea să fie titlul, pe atât de jenantă e redactarea articolului. Până şi autoarei îi este jenă de ceea ce a scris, simţind nevoia să se ascundă sub semnătura redacţiei. La fel ca şi la conferinţa susţinută de primarul Eugen Kovacs şi Bogdan Georgescu, redactorii Buletin de Carei au demonstrat că nici măcar acolo unde sunt doi puterea nu creşte. Consacrata jurnalistă Daniela Ciută, nici măcar ajutată de anonima sa colaboratoare, nu a reuşit să relateze în timp util tot mai puţinilor săi cititori ce s-a întâmplat la şedinţa Consiliului Local de luni. Dacă o ţine în ritmul acesta, nu va reuşi să scrie despre subiectele de la ultima şedinţă nici măcar înainte de şedinţa viitoare. S-a dovedit din nou că degeaba a venit întreagul colectiv redacţional la şedinţă. Nici măcar doi jurnalişti, unul consacrat şi unul perfect anonim, n-au reuşit să facă cât unul bun. Şi nici consilierul consort, care le furnizează acte şi informaţii pe criterii familiale, nu le-a fost de prea mare ajutor. Putea cel puţin să îşi transcrie cele câteva fraze care i-au fost citate în articolul postat cu atâta promptitudine.
M-am tot întreba ce a putut să le necesite atâta timp? Orice careian luat de e stradă are nevoie de cel mult o oră să scrie un asemenea text, în niciun caz de trei zile. În plus, l-ar redacta într-un limbaj mult mai fluent şi mult mai decent. Mai ales că unul din autorii ascunşi în spatele semnăturii întregii redacţii are acces direct, dacă nu chiar şi influenţă, asupra discursului rostit de cel puţin unul dintre consilierii locali citaţi în articol.
Probabil că redarea unei înregistrări de câteva minute constituie un efort intelectual mult prea mare pentru presa consacrată din micuţul nostru Carei. La fel şi scrierea unui text de maxim 30 de rânduri într-o română aproximativă. Chiar şi pentru o jurnalistă consacrată şi o subordonată drăguţă, şi cam atât, ajutate amândouă de un consilier local la fel de consacrat, informarea promptă a puţinilor cititori ai blogului familial constituie o sarcină extrem de dificilă, dacă nu chiar imposibilă.
În încheiere, suntem curioşi ce ştiri „proaspete” de la şedinţa de luni ne va mai servi blogul de familie al consacratei jurnaliste careiene? Nu de alta, dar şedinţa a avut loc taman luni, după cum am precizat la începutul articolului. Până acum era uşor, căci nu existau alte portaluri axate pe ştirile din Carei. De acum înainte va fi destul de greu chiar şi pentru jurnaliştii careieni consacraţi să vină cu asemenea ştiri „de ultimă oră”, despre evenimente care au avut loc cu trei zile în urmă. Decât să iasă în faţă cu asemenea fâsuri, mai bine şi-ar închide şandramaua şi s-ar apuca de lucruri la care se pricep cât de cât. În orice caz, nu de jurnalism.

Szasz Lorand