Un analfabet funcțional este o persoană care știe să citească și să scrie cuvinte de bază, dar nu poate înțelege, interpreta sau folosi corect informațiile dintr-un text. De asemenea, având un vocabular sărac, folosește frecvent cuvinte greșit sau fără să le cunoască sensul real.
Numai o analfabetă funcţională poate să anunţe „Scurgeri de combustibil la un cablu de alimentare la o pompă de la un Peco…”. Pe această logică, mai mult ca sigur că în cazul său curentul electric este furniza prin furtun. Biata tanti cu pantofi găuriţi în talpă, ar fi în stare să şi meargă după curent electric cu găleata.
Tot de la o analfabetă funcţională poate anunţa o „Tentativă eşuată de furt de minori la Carei”. Furtul înseamnă luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept. Nu ştiam că, mai nou, copiii sunt bunuri mobile. La aşa cunoaştere a limbii române, nu este exclus ca în curând să asităm la „răpiri” de portofele, maşini sau alte bunuri.
Blogul familial al analfabetei funcţionale este plin de astfel de exemple. Degeaba te dai mare patriot, când nu înţelegi sensul cuvintelor din limba ta maternă pe care le înşirui în compunerile tale denigratoare şi instigatoare. Până şi o poezie cu trei strofe trebuie să o citească de pe foaie, căci altfel s-ar încurca şi s-ar face şi mai rău de râsul curcilor.
Tocmai o asemenea analfabetă funcţională dovedită a ajuns să îi acuze pe alţii taman de analfabetism funcţional. Mare e grădina Domnului şi mulţi mai sar gardul! Parcă era mai acceptabilă masacrarea gramaticii române, prin încăpăţânarea de a pune virgula între subiect şi predicat.
