Interviu cu careianul Lang Lenard, care în această vară a parcurs pe jos traseul de pelerinaj El Camino, lung de aproape 800 de kilometri
Reporter: – Cum ți-a venit ideea de a parcurge El Camino?




Lang Lenard: – De trei ani m-am tot documentat despre acest traseu cunoscut sub numele de El Camino. Anul trecut, în primăvară, am zis că trebuie să îl parcurg. Inițial, am vrut să plec în mai, dar un coleg care a vrut să vină cu mine și-a rupt mâna și m-a rugat să amânăm pe septembrie. Am fost foarte hotărât să pornesc. Am început să mă informez care este situația, care sunt drumurile. Atunci am decis să fac cel mai popular traseu. Și acesta se poate face pe tronsoane. Eu am plecat de la granița cu Spania, din localitatea St. Jean Pied de Port, chiar la poalele Pirineilor, și am mers până în Santiago de Compostela. Cei care nu au suficient timp, fac tronsoane din acest traseu. După cum am mai spus, eu am hotărât să fac traseul complet.
Reporter: – Care e lungimea totală a acestui traseu?
Lang Lenard: – Oficial, are o lungime de 779 de kilometri. Eu am mers cu Strava în fiecare zi să văd. Mai mergi în stânga, mai mergi în dreapta, te mai uiți în Pamplona, te mai uiți în Burgos, mai te uiți în orașe. 875 de kilometri am avut când am ajuns în Santiago de Compostela.
Reporter: – Care au fost cele mai frumoase peripeții, întâmplări?
Lang Lenard: – Totul a fost o peripeție. Din start, când ajungi acolo începe. Eu cu engleza stăteam slab, dar acolo am exersat din greu. În fiecare zi te întâlnești cu alți oameni, peisajul diferă tot timpul, în fiecare seară dormi în alt dormitor cu 10 până la 40-50 de persoane, în fiecare seară cinezi cu alte persoane la masă. Primele zile te solicită din plin. Când mergi 30 de kiolemtri cu rucsacul în spate începi să îți pui problema că nu așa m-am gândit că va fi. A doua zi am făcut 48 de kilometri pentru că n-am avut cazare. A fost o treabă foarte dură. Dar după o săptămână îți intri în ritm. Tot drumul e numai peripeții, iar când ajungi acasă îți dai seama care e rostul vieții și cum poți să te bucuri de lucrurile mărunte, ce înseamnă să ai un pat când ești obosit, ce înseamnă să ai o masă când ești rupt de foame sau să ai un tricou uscat, pe care poate că l-ai folosit o zi, dar n-ai ce să iei pe tine pentru că te-a prins ploaia. Vezi lucrurile total altfel.
Reporter: Ai dori să parcurgi din nou El Camino?
Lang Lenard: – Anul viitor mă duc iarăși. Simți că îți lipsește. Când eram la masă și povesteam cu alții care îmi spuneau că fac a șasea sau a șaptea oară traseul, mă uitam ciudat la ei și mă întrebam dacă sunt întregi la cap? Eu îmi spuneam că îl fac o dată și mă duc acasă că e suficient, m-am testat și am reușit să ies din zona mea de confort. După ce am venit acasă, peste o săptămână am început să mă gândesc că nu ar fi rău să măd duc înapoi.
Reporter: – Vrei să parcurgi din nou același itinerar?
Lang Lenard: – Vreau să mă duc și la anul. Acum am parcurs drumul francez, cel mai popular. Anul viitor vreau să fac Norte, care pleacă din Irun, dar mă voi duce pe coastă și e mai lung și mult mai dificil. Acesta nu este atât de popular din cauză dificultății reliefului. Trebuie să mergi doar prin munți, doar suișuri și coborâșuri. Mă duc singur, nu vreau să conving pe nimeni să vină cu mine, pentru că dacă nu avem același tempo atunci pur și simplu nu se poate. Acum m-am cuplat cu o gașcă din toate părțile lumii, din Irlanda, din Suedia, din Canada, din Italia, și am putut să înaintăm întrucât am avut același tempo fiecare. Degeaba mă duc cu cineva care e mai lent, căci rămâne în urmă și eu trebuie să îl tot aștept. Poate fi și invers, ca eventualul partener să fie nevoit să aștepte după mine. Așa pur și simplu nu se poate.
Reporter: – Ce te-a determinat să alegi această provocare?
Lang Lenard: – Mulți pleacă pentru că au probleme sufletești, dar eu am mers să mă scot din zona mea de confort și să mă testez. Camino este unul dintre cele mai populare pelerinaje creștine din lume. Vin foarte mulți oameni anual, sute de mii, din toate colțurile lumii. Când am fost eu, în sptembrie, 50.200 de persoane au finalizat traseul. Nu toți l-au parcurs complet, căci poți să faci doar ultimii 100 de kiloemtri și deja primești diploma. Eu am vrut doar să ies din zona mea de confort, la vârsta de 47 de ani, căci e altfel când îl faci la 20 de ani. M-am testat fizic și psihic pentru că sunt momente în care ai zice că îmi bag piciorul, renunț și mă duc acasă. Acestea au fost motivele mele. Nu am mers din cauza religiei.
Reporter: – Înainte ai mai parcurs asemenea trasee lungi?
Lang Lenard: – N-am făcut asemenea pelerinaje, dar eu umnblu foarte mult pe jos și merg foarte mult cu bicicleta. Îmi place să mă plimb. La Camino e fain că ai peisaj variat. Prima dată treci Pirineii, vreo două- trei zile, apoi intri în Galiția și acolo iar sunt munți. E foarte frumos peisajul. În plus, te întâlnești cu foarte mulți oameni, de la care auzi povești de viață extrem de interesante.
Reporter: – Ce sentimente ai avut când ai ajuns la punctul final al traseului?
Lang Lenard: – Când am terminat traseul, mi-am dat seama că nu mai sunt atât de bucuros pentru că s-a terminat aventura. Într-un fel eram fericit pentru că am reușit să ajung la punctul final, dar totuși eram puțin și trist pentru faptul că am realizat că s-a terminat drumul. El Camino nu îți dă ce vrei tu, ci primești ceea de ce ai tu nevoie. Eu i-aș sfătui pe toți cei care se simt capabili să facă acest traseu pentru că e un drum pe care merită să îl parcurgi cel puțin o dată în viață.
A consemnat Szasz Lorand

”Drumul lui Iacob mai scurt: El Camino (în spaniolă Camino de Santiago, în galiciană Camiño de Santiago) este un traseu de pelerinaj creștin străbătut din Evul Mediu, care are ca destinație mormântul apostolului Iacob cel Mare situat în cripta Catedralei din Santiago de Compostela (Galicia, Spania). Este o „Cale presărată cu numeroase demonstrații de fervoare, penitență, ospitalitate, artă și cultură, care ne vorbește în mod elocvent despre rădăcinile spirituale ale Bătrânului Continent. De obicei se înțelege Camino de Santiago în mod exclusiv traseul care vine din Franța trecând peste Pirinei, cunoscut drept Camino Francés, însă sunt mai multe trasee prin care pelerinii au ajuns de-a lungul secolelor la Santiago, de pildă cel care pleacă din Asturia, cunoscut sub numele de Camino primitivo sau cel care vine din Portugalia (Camino portuguhez)”.
Sursa: Wikipedia