„Grandmas Project” este o serie web colaborativă ce invită regizori din întreaga lume să facă un film (8 minute) despre bunica lor, în jurul transmiterii unei rețete de gătit.

Din sezonul 2 face parte și careianca Paula Oneţ, care reprezintă România alături de bunica ei, Sabina Oneţ (Mama Bina).
Filmul tocmai a fost lansat online și îl puteți urmări aici.

În 2016, „Grandmas Project” a primit patronajul UNESCO pentru sensibilizarea publicului larg cu privire la patrimoniul cultural imaterial, prin mijloace digitale.

 

Paula Oneţ, cel mai cunoscut regizor careian al momentului, distins cu numeroase premii la festivaluri internaţionale de film, a acordat un interviu portalului Opinie de Carei:

Reporter: – Cum ai ajuns să faci parte din acest proiect ?
Paula Oneţ: – Am participat la un apel de proiecte internațional pentru sezonul 2 și am avut bucuria să fiu printre cei 7 cineaști aleși și, astfel, să reprezint România. Alte țări prezente în acest sezon sunt Turcia, Franța, Spania, Italia, Algeria și Serbia.
Reporter: – Cum ai avut ideea filmului tau?
Paula Oneţ: – Urma să filmez cu bunica în 2020 însă criza sanitară legată de covid a amânat filmarea și lansarea acestui proiect. Inițial, ideea mea era legată de pregătirea sarmalelor în timpul sărbătorilor de Paști, pentru a surprinde ambianța specială din satul Ianculești. Timp de 2 ani la rând a trebui să amân acest moment din cauza valurilor de covid. Producătorul filmului m-a invitat să creez acest film în jurul altei idei, al unui alt scenariu.
Între timp, s-au intâmplat multe schimbări în viața mea, mi-am creat o mică familie în Franța, am născut un băiețel și pachetele de acasă au devenit tot mai dese. Conținutul pachetelor e diferit, dar în fiecare se regăsește sarmale, cozonac și multă iubire. Atunci mi-am dat seama că asta vreau să transmit prin acest film, toată iubirea pe care o primesc de acasă și sentimentele pe care le trăiesc de fiecare dată când primesc aceste bunătăți.
„Sarmale cu ciuperci” este așadar povestea pachetelor care ajung la mine în autobuz, la miezul nopții sau dimineața devreme, după ce parcurg 1500 km. Bunătățile primite declanșează o călătorie senzorială în copilăria mea, dar și în căutarea rețetei care garantează o căsnicie lungă și fericită (conform bunicii mele).
Reporter: – De ce ai ales această rețetă?
Paula Oneţ: – Sarmalele sunt prezente mereu în acest pachet, făcute de mama și uneori de bunica. Înainte, credeam că este un fel de mâncare foarte complicat de pregătit și de aceea nu m-a atras, în ciuda faptului că îmi place la nebunie să le mănânc. Am învățat prin acest film că este de fapt foarte simplu să le pregătești, mai ales în versiunea fără carne.
Am ales rețeta sarmalelor și pentru că e o mâncare tradițională, cu foarte multe influențe. Dacă ne uităm la istoria lor, înțelegem o parte din istoria țării noastre. De exemplu, sarmalele se făceau inițial din carne de vită sau oaie. Sub ocupație otomană, țăranii români plăteau sultanului un tribut, turme de vaci și oi. Astfel, au început să crească mai mulți porci de care armata turcă nu se atingea. De aceea, carnea de porc a devenit un aliment principal în bucătăria românească. Sarmalele sunt un minunat exemplu despre cum istoria, cultura şi gastronomia se influenţează una pe alta.
Alături de Mama Bina, pregătim sarmale cu ciuperci. Pentru bunica, acestea sunt sarmale de post, iar pentru mine sunt sarmale vegetariene, eu renunțând la carne de mai bine de 10 ani. Cred cu tărie, iar datele științifice confirmă acest lucru, că trebuie să reducem consumul de carne ca să protejăm planeta și rețetele noastre tradiționale se vor adapta în acest sens, așa cum au făcut-o de-a lungul istoriei.
Să nu uităm însă că în acest film reţeta este un pretext pentru a descoperi o relație, aceea între o nepoată și bunica ei, așa cum o fac și celelalte filme din acest proiect. Prin imortalizarea unor emoții legate de trecut, de căsătorie, de singurătate, dar și de bucuria prezenței strănepoților, filmul surprinde un moment de transmisiune intergenerațională plin de iubire.
Reporter: – La ce alte proiecte lucrezi ?
Paula Oneţ: – Legat de alte proiecte, anul viitor voi termina filmările pentru primul meu lung-metraj Still Nia. Filmul prezintă povestea Ștefaniei, o româncă care locuiește în Franța. Invadată de amintirile uitate ale unei copilării petrecute în spitalele românești din cauza unui diagnostic greșit, ea se redescoperă prin dans și prin puterea imaginației. Filmul este o coproducție România-Franța și îi are ca producători pe Ada Solomon, Diana Caravia (microFilm) și Cédric Bonin (Seppia Film).
De-a lungul acestui an au fost lansate și două filme de lung metraj pe care le-am filmat: „Vibrato” (care explorează conexiunile profunde pe care le avem cu lumea sonoră, plecând de la experiența victimelor atacului terorist de la Bataclan, Paris, 13 noiembrie 2015) și „Le Vaisseau”/„The Ship” (care prezintă povestea locuitorilor unei clădiri numite „orașul luminos”, un loc utopic, construit de renumitul arhitect Le Corbusier).
Colaborez de asemenea cu diferiți artiști coregrafi, alături de care dezvolt proiecte interdisciplinare, hibride. Un exemplu în acest sens este filmul de scurt-metraj „Drop a line to the wind” (alături de coregrafa Camilla Cason), o călătorie antropologică și mistică în originile tarantelei – un dans care, conform credinței populare, îi vindecă pe cei mușcați de un păianjen din provincia Taranto din sudul Italiei. Filmul cercetează necesitatea creării de noi ritualuri și caută să înțeleagă care este legătura cu mediul înconjurător în această transformare.
Un alt proiect foarte drag se numește „Humus”, inițiat de coregrafa Pilar Buira Ferre, unde imaginile pe care le-am filmat cu o trupă de dansatori și muzicieni în natură, vor fi proiectate anul viitor, în timpul unui spectacol de dans în Germania și Franța.
Mai multe detalii despre proiectele trecute şi viitoare: http://www.paulaonet.com.