În 2018, când se aniversează împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire, România ar trebui să fie mai unită ca oricând. Toţi cetăţenii ţării, indiferent de naţionalitatea lor, ar trebui să privească încrezători spre viitor. Un viitor marcat de stabilitate şi prosperitate, în care să trăiască împreună în armonie cu toţii, indiferent că sunt de naţionalitate română, maghiară, germană, romă sau aparţin oricărei alte minorităţi naţionale.
Stabilitatea şi prosperitatea pot fi obţinute numai când există o viziune clară cu privire la viitor. Adică atunci când este stabilită o direcţie clară în privinţa strategiei ţării pe termen mediu şi lung. România trebuie să-şi continue parcursul de stat membru al Uniunii Europene şi al Alianţei Nord-Atlantice. Adoptatea unei alte direcţii strategice nu ar aduce altceva decât haos şi un viitor nesigur.
Sunt vorbe frumoase, pe care românii le-au auzit de nenumărate ori din gura politicienilor. Din păcate, din cauza aceloraşi politicieni, România este mai divizată ca oricând. Susţinătorii partidelor politice, a celor de la putere şi a celor din opoziţie, au ajuns să se urască reciproc. Iar liderii politici nu fac nimic pentru a pune capăt acestui sentiment de ură între cetăţeni. Ba chiar mi se pare că încurajează menţinerea lui, din calcule meschine, de ordin electoral.
De asemenea, am observat că unele grupuri de interes fac eforturi disperate pentru a propaga idei şovine, profitând de contextul oferit de Centenar. Indiferent dacă este propagat de români sau de maghiari, şovinismul dăunează grav societăţii. Naționalismul extremist, care ațâță ura și dușmănia între cele două etnii, poate genera rapid situaţii de criză, chiar tragedii. Bănuiesc că toată lumea îşi aminteşte cu oroare de evenimentele din primăvara anului 1990 de la Târgu Mureş, când românii şi maghiarii au fost pur şi simplu asmuţiţi unii împotriva celorlalţi. Nu cred că mai avem nevoie de astfel de conflicte interetnice în această ţară.
În actualul context european şi internaţional, maghiarii trebuie să renunţe odată pentru totdeauna la visul de refacere a Ungariei Mari. De cealaltă parte, românii trebuie să renunţe şi ei odată pentru totdeauna la teama că ungurii le vor fura Ardealul. Asemenea lucruri nu pot fi înfăptuite în condiţiile în care atât România cât şi Ungaria sunt membre ale Uniunii Europene şi ale Alianţei Nord-Atlantice. O realitate cotidiană, pe care şovinii din ambele tabere preferă să o ignore.
În momentul în care se va trece peste aceste adversităţi de ordin politic şi etnic, ar trebui insistat mult mai mult pe necesitatea elaborării unui proiect de ţară. Adică a unei strategii pe termen lung, care să ţină cont de necesităţile românilor. Indiferent de naţionalitate, cu toţii ne dorim stabilitate, prosperitate, dezvoltare economică, dezvoltarea infrastructurii, locuri de muncă bine plătite, acces facil şi egal la Sănătate şi Educaţie, un sistem funcţional de protecţie socială, o Justiţie independentă, un stat de drept funcţional, o ţară care să fie respectată pe plan european şi mondial. Dacă aceste lucruri nu vor fi realizate, viitorul României şi al cetăţenilor ei nu sună deloc bine. Indiferent că sunt de naţionalitate română, maghiară, germană, romă, ucraineană, slovacă, etc.
Szasz Lorand
