Interviu cu Dragoş Georgescu, preşedintele Asociației Sportive „Corvus Regia” Carei
Reporter: Cum ai adus airsoftul la Carei?
Dragoş Georgescu: – Airsoftul nu eu l-am adus, doar am făcut parte din prima echipă din județ care a jucat acest joc pe teritoriul României. Asta s-a întâmplat la sfârșitul anului 2007. Ne-am adunat câțiva, am plecat în prima fază în Ungaria, unde acest joc se practica de mai mult timp, am văzut, am încercat și l-am adus acasă să îl vadă și alții.
Reporter: – Cum ai reușit să practici acest sport în cadrul organizat?
Dragoş Georgescu: – După doi ani buni de airsoft, perioadă în care am participat, pe lângă antrenamentele săpămânale, la jocuri organizate de alte echipe în România și Ungaria, ne-am cam săturat să ni se tot pună întrebări stupide de către neavizați, grandomani, chiar și din partea organelor de pază și control despre replicile folosite în acest joc. Sunt puști și pistoale, în marea majoritate de plastic care, cu ajutorul unui acumulator și al un angrenaj de roți zimțate, lansează o biluță de plastic ce are greutatea de mai puțin de un sfert de gram. Aceste replici au fost deseori confundate cu arme reale și letale. Un domn de la poliția de frontieră a și chemat un echipaj de la Satu Mare de la Arme și muniții după ce a găsit în portbagaj, în cutia originală de carton, o replică a unei puști folosite în al II-lea Război Mondial. După cum am mai zis, ne-am cam plictisit de astfel de lucruri, așa că în august 2010 am înființat o asociație sportivă (Asociația Sportivă „Corvus Regia”) cu mai multe ramuri sportive pentru a putea juca în cadru organizat. Astfel, am fost printre acele puține echipe de airsoft care au luat formă juridică și au demarat procedura de omologare și înregistrare a jocului airsoft ca sport în România.
Reporter: – La ce evenimente naționale și internaționale ați participat?
Dragoş Georgescu: – Am participat la jocuri intercluburi în țară și străinătate, la evenimente interjudețene unde se războiau 8-10 echipe, la evenimente internaționale cu jucători din Ungaria, Germania, Italia și chiar și din Slovacia și am participat și la două ediții ale celei mai importante competiții naționale de tactică, simulare militară și orientare „Iron Team ROU”, ce s-au desfășurat la Băișoara. La prima ediție am obținut locul II, iar la a doua ediție am reușit să primim titlul de Best Orientation Team.
Reporter: – Ce evenimente ați organizat al Carei?
Dragoş Georgescu: – La Carei, ca oraș, e greu să organizezi evenimente de airsoft sau de tir cu arcul, dat fiind că nu există terenuri special amenajate pentru aceste sporturi. Practicarea acestora implică niște elemente de siguranță suplimentare. Din această cauză, pentru evenimentele mai mari apelăm la zonele deschise sau împădurite din jurul Careiului. Am organizat antrenamente comune cu echipe din alte județe, jocuri mai mari, chiar și cu participare internațională. Am organizat şi o repunere în scenă a unor momente din al II-lea Război Mondial. Pe acesta din urmă am organizat-o în zona dintre Foieni pădure și Berea, în locul pe unde au ieșit trupele armate în acea vreme. De doi ani, în schimb, organizăm în luna mai o întâlnire a arcașilor tradiționali din România, Ungaria și Slovacia. Primul la Ștrandul Termal din Carei, iar a doua pe terenul de sport din Căpleni. La acest evenimen participă de fiecare dată cel puțin un meșter arcaș, care îi inițiază pe doritori în arta tirului cu arcul tradițional.
Reporter: – În ce condiții ai început să practici tirul cu arcul tradițional?
Dragoş Georgescu: – S-a întâmplat exact ca și cu airsoftul. A venit un prieten, mi-a arătat arcul, m-a corupt să îl încerc și … cum s-ar zice a fost dragoste la prima vedere (încercare). Mi-am cumpărat și eu un arc, săgeți, mi-am combinat prietenii să încerce și ei acest sport și astfel a luat naștere grupul de arcași ai asociației. Cu timpul, pe Sorin Matei, cel care m-a inițiat și pe mine, l-am numit instructor și antrenor și încet-încet ne-am dezvoltat abilitățile.
Reporter: – Mai sunt și alți careieni pasionați de acest sport?
Dragoş Georgescu: – Da, în echipă suntem cinci din Carei, unul-doi din Căpleni și doi-trei din Satu Mare.
Reporter: – La ce evenimente de profil ați participat?
Dragoş Georgescu: – Ne-am îndreptat, ce-i drep cu reticență, către competiții, mici concursuri tematice, întâlniri zonale, participăm în Ungaria la deschidere și închidere de sezon unde se strâng câteva sute de arcași și se lasă cu dueluri, întreceri, concursuri și voie bună. Unul dintre cele mai importante evenimente la care am participat anul trecut a fost o întrecere între orașe. Evenimentul s-a desfășurat la Téglas-Ungaria și au participat 17 echipe reprezentatând 17 orașe din trei țări. Noi, „arcașii Corvus Regia” am reprezentat orașul Carei la acest turnir. Am fost foarte mândri să facem acel lucru și că am reușit să facem să apară numele orașului nostru și în acest domeniu. Nu de mult am fost onorați cu o invitație din partea Primăriei Rakamaz-Ungaria, localitate care anul acesta sărbătorește 950 de ani de la prima datare, unde au fost invitate trei echipe de arcași (cea locală, una din Slovacia și noi) pentru a cinsti evenimentul cu o paradă și cu demostrații.
Reporter: – V-ați gândit la promovarea acestui sport pe plan local?
Dragoş Georgescu: – Da, noi participăm de câte ori putem la evenimentele ce se organizează în locurile unde avem posibilitatea de a ne desfășura, pentru a ține câteva demostrații. Am fost invitați în mai multe locații din județ și din afara județului să ținem demonstrații pentru popularizarea acestei ramuri sportive. Avem multe solicitări de a organiza cursuri de tir cu arcul atât în Carei cât și în Satu Mare. Problema este timpul și fondurile. Recuzita, în cazul tirului cu arcul nu este comună. Arcurile trebuie să fie dimensionate pentru fiecare arcaș în parte. Contează lungimea brațului, e sângaci sau dreptaci, forța brațului, are degete scurte, lungi, etc. În consecință, noi nu putem oferi partea „hardware”, dar oricine poate încerca arcurile noastre și cine dorește să practice îl ajutăm să își aleagă tot ceea ce are nevoie.
Reporter: – Cât de costisitoare este practicarea acestui sport?
Dragoş Georgescu: – Și în acest caz se aplică curba lui Gauss. Pornești de la o sumă ce oscilează între 300-800 de lei pentru un arc și vreo 10-12 săgeți, care costă și ele în jur de 300 de lei. Mai este protecția antebrațului, a degetelor, și acelea costă cam 100 de lei, respectiv o tolbă. Dacă ești harnic, ți-o confecționezi tu. Cu acestea poti deja începe. Aici urmează bătaia de cap. Până nu înveți să tragi bine la țintă, te poți aștepta la săgeți rupte. Multe săgeți rupte. În esență săgețile sunt consumabilele până înveți să nimerești ceea ce țintești.
Reporter: – Ce planuri de viitor ai în legătură cu acest sport?
Dragoş Georgescu: – Aș dori cât mai mulți practicanți. Nu este un sport foarte popular la noi în țară, deocamdată. Doresc să îl popularizez în rândul tuturor persoanelor pentru că tirul cu arcul nu are limite de vârstă sau de sex. Este o formă plăcută a dezvoltării, concentrării, a autocontrolului și a echilibrului interior. Și să nu uităm, arcul a fost folosit în trecut atât în războaie cât și la vânătoare pentru procurarea hranei, deci arcul este un instrument care întotdeauna l-a ajutat pe om.
Reporter: – Un mesaj către careieni
Dragoş Georgescu: – Eu, personal, dau o luptă crâncenă pentru a scoate oamenii din cotidian, din rutina zilnică, tinerii să iasă la aer liber să facă mișcare, sport. E indiferent ce sport. Mișcarea este esențială corpului uman pentru a lupta împotriva bolilor. Mesajul sună în felul următor: CAREIENI, MIȘCAȚI-VĂ!
A consemnat Szasz Lorand
