O măsură din fonduri europene vizând dezvoltarea satelor româneşti a devenit o cale facilă de îmbogăţire pentru un grup de şmecheri din judeţul nostru. Se poate vorbi de un adevărat mecanism de fraudare a acestor fonduri, prin care membrii grupului au băgat în buzunare milioane de euro. Totul porneşte de la consultanţa implementării de proiecte de investiţii, la pachet cu întocmirea caietelor de sarcini pentru licitaţiile de lucrări.
Reţeta este simplă. Se ia un avocat descurcăreţ, un subprefect, un cadru didactic universitar, devenit ulterior consilier de premier şi vreo doi patroni de firme de construcţii, care formează un grup al şmecherilor. Avocatul, subprefectul şi cadrul didactic universitar îşi fac firme proprii de consultanţă. Avocatul trece firma pe numele secretarei, subprefectul pe numele mamei sale, iar universitarul pe cel al soţiei sale. Avocatul este cel mai şmecher dintre toţi, asociindu-se cu o firmă din Budapesta, de la care primeşte un adevărat portofoliul de proiecte gata redactate. Acestea trebuiesc doar traduse, completate cu numele beneficiarului şi sunt gata. Mai trebuie doar proiectele tehnice.
Apoi şmecherii încep să contacteze diverse primării de comune din nord-vestul ţării, oferindu-şi serviciile de consultanţă. Cele mai babane contracte le prinde avocatul. În cadrul acestor este stipulat că foarte clar că firma de consultanţă este cea care întocmeşte caietele de sarcini pentru lucările de investiţii. Este vorba de lucrări complexe de infrastructură, în valoare de peste un milion de euro. Subprefectul se axează mai mult pe primăriile portocalii.
Încep licitaţiile organizate de consultanţi. Contractele sunt câştigate pe bandă rulantă de aceleaşi două firme de construcţii, ai căror patroni fac parte din grupul de şmecheri care au pus la cale mecanismul. Directorul Sapard sesizează şmecheria din fonduri europene şi încearcă să-i pună capăt. Cadrul universitar, devenit între timp consilier de premier, rezolvă rapid problema. Directorul Sapard este destituit în mod abuziv, iar un alt apropiat al găştii îi ia locul imediat. Brusc, Sapardul nu mai are nimic de obiectat în problema consultanţelor.
Câştigarea licitaţiilor de către aceleaşi două firme cu ajutorul caietelor de sarcini întocmite cu dedicaţie stârnesc nemulţumirea celorlalte firme de construcţii din zonă. Se formează un adevărat consorţiu cu scopul de compromite grupul şmecherilor. Se angajează detectivi particulari, care sunt puşi pe urmele avocatului, subprefectului, consilierului de premier şi al patronilor firmelor de construcţii. Sunt filate întâlnirile şmecherilor care au loc în special într-un pub situat pe strada Tudor Vladimirescu. Un loc discret, numai bun de pus la cale afaceri de milioane de euro. Filajul detectivilor continuă. Şmecherii sunt filaţi în timp ce discută afacerile la diverse ştranduri din Ungaria, băgaţi până în gât în apa termală. Deja încep să nu mai aibă încredere unii în alţii şi astfel încearcă să evite înregistrările reciproce. Apoi sunt fotografiaţi împreună în tribunele de la Hungaroring.
Pe măsură ce dosarul detectivilor se îngroaşă, cresc la număr şi licitaţiile câştigate de cele două firme de construcţii agreate. Apar şi semnele creşterii nivelului de trai al şmecherilor. Aceştia pot fi văzuţi tot mai des la volanul unor bolizi de lux, în valoare de zeci de mii de euro. Când valoarea totală a licitaţiilor câştigate ajung până spre 15-20 de milioane de euro, şmecherii şi-au dat seama că au mers prea departe. Sunt speriaţi şi de faptul că tot mai multă lume a început să vorbească despre afacerile lor ilegale. Abia în momentul respectiv încep să permită şi altor firme de construcţii să câştige licitaţiile organizate de consultanţi.
Nu este exclus să fi fost vorba de un oareşcare şantaj din parte firmelor care au angajat detectivii. Adică să îi fi ameninţat pe şmecheri cu dezvăluirea întregii tărăşenii. Ideea e că nimeni nu a mai pomenit nimic despre dosarul compromiţător întocmit de detectivi. Nu s-au făcut publice nici poze şi nici înregistrări efectuate de aceştia. Nu se mai ştie nici identitatea persoanelor care deţin în prezent copii după respectivul dosar. Probabil că patronii firmelor care au câştigat următoarele licitaţii, dar nici acest lucru nu este cert.
Însă este sigur că şmecherii au câştigat sute de mii, chiar milioane de euro. O parte din bani au ajuns în fondurile de campanie ale unui partid săgetător, aflat într-o mare alianţă contra naturii la alegerile de acum patru ani. Drept urmare, şmecherii au avut parte de câţiva ani de linişte. Probabil că vor fi întrebaţi de sănătate de acum înainte, căci afacerile lor dubioase încep să iasă la iveală dintr-un dosar actual vizând comiterea de infracţiuni asociate celor de corupţie.
Ştiu că sună a poveste, dar nu este. Din păcate.
Szasz Lorand
