Autointitulata jurnalistă Daniela Ciuta se încăpăţânează nu doar să pună virgula între subiect şi predicat, ci şi să le arate tuturor cât de limitate îi sunt capacităţile intelectuale. Cu ocazia sosirii în Carei a ultramaratoniştilor din cursa caritabilă, în cadrul unui interviu „la cald”, a pus nişte întrebări penibile, de-a dreptul la limita absurdului.

opinie
Urmăriţi întrebările absurde în video-ul din articolul intitulat „VIDEO. Sosirea ultramaratoniștilor la Carei după cursa caritabilă”, publicat pe site-ul familial Bulentin de Carei, începând de la minutul 1.03:
Daniela Ciuta: – Prima declaraţie la cald. Cum a fost?
Marius Bucureştean: – Sportu-i sănătos, cinci kilometri faceţi…
Daniela Ciuta: – Câţi kilometri?
Marius Bucureştean: – 104,55
Daniela Ciuta: – Incidente?
Marius Bucureştean: – Nu
Daniela Ciuta: – Cum aţi fost primiţi?
Marius Bucureştean: – Unde? (Sportivul rămâne uimit de stupiditatea întrebării)
Daniela Ciuta: – Unde pe de…
Marius Bucureştean: – Cu faza lungă de obicei. Să vadă care-i ţiganul care umblă pe acolo. (Cu toate că era epuizat de efort, sportivul reuşeşte să salveze situaţia, găsind un răspuns umoristic la întrebarea odihnitei care ia interviul)
Daniela Ciuta: – Şi în Satu Mare aţi şi stat?
Marius Bucureştean: – Nu ne-am oprit un minut. ((Sportivul rămâne din nou uimit de stupiditatea întrebării)
Daniela Ciuta: – De dimineaţă sunteţi în mers, da?
Marius Bucureştean: – Da, am mers 19 ore şi 55.
Daniela Ciuta: – Într-una? Nicio pauză, nimic?
Marius Bucureştean: – Nu.
Probabil că abia la sfârşitul interviului „la cald” a priceput şi autotintitulata jurnalistă Daniela Ciuta ce s-a întâmplat de fapt. Sportivii au pornit într-o cursă cu scop caritabil de peste 100 de kilometri, nu s-au oprit la discuţii, nu au fost aşteptaţi de nimeni pe traseu şi nu au făcut opriri, nici măcar în Satu Mare. Aceasta este esenţa unui ultramaton, să te deplasezi fără oprire. Dar de unde nu este, nici Dumnezeu nu cere. Vorba aia, dacă tăcea, filozoafă rămânea. Dar atunci noi nu ne mai puteam amuza de acest interviu care are şanse maxime să intre în analele jurnalismului, la categoria cel mai absurd interviu al secolului.
Szasz Lorand