În cursul zilei de azi, portalul Opinie de Carei a postat o ştire legată de amendarea unui restaurant din municipiu cu 1.200 de lei de către Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA) Satu Mare. Numeroşi cititori ne-au reproşat că nu am dat numele restaurantului. Problema e că nici noi nu ştim numele acelui restaurant căci DSVSA se teme să îl comunice din cauza justiţiei a la România.

opinie

Reacţiile câtorva cititori au fost extrem de vehemente. Unii au afirmat chiar că este o ştire „de rahat”. Din păcate, nu putem comunica numele restaurantului întrucât nicio noi nu ştim care este. Mai pe româneşte, comunicatul furnizat de DSVSA nu conţine numele societăţii comercieale amendate.
Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA) Satu Mare nu comunică numele unităţilor sancţionate. Este vorba de o prudenţă excesivă, care, din cauza justiţiei româneşti, este pe deplin explicabilă.
Totul începe de la inspecţia angajaţilor DSVSA, care constată încălcările de la normele de protecţie a siguranţei alimentelor şi aplică amenzile prevăzute de lege. DSVSA comunică rezultatul acţiunilor, inclusiv amenzile, dar ţine la secret numele societăţilor amendate.
Secretomania se datorează modului aparte în care funcţionează justiţia românească. Să zicem că un inspector DSVSA constată încălcări grave ale reglementărilor şi amendează un restaurant. Direcţia comunică numele restaurantului şi acesta apare în presă, fiind întru totul justificat interesul public.
Numai că aici apar problemele. Restaurantul poate apela la un avocat extrem de apropiat de anumiţi judecători, contestând sancţiunea. Judecând pe baza a orice altceva decât probele de la dosar, judecătorul poate da dreptate restaurantului. Deşi s-a jucat cu sănătatea clienţilor săi, un judecător habarnist sau, chiar mai rău, aflat în relaţii speciale cu avocatul contestatorului, poate anula în orice moment sancţiunea.
Cu sancţiunea aplicată, restaurantul poate solicita oricând daune morale de zeci sau sute de mii de euro nu numai inspectorului care l-a amendat ci şi instituţiei pe care acesta o reprezintă, în speţă DSVSA. Şi, datorită judecătorilor care au anulat amenda pe criterii de prietenii sau de relaţii neprincipiale cu avocaţii, atât inspectorul cât şi direcţia ar fi buni de plată pentru prestinse daune aduse restaurantului respectiv. Nu ar mai conta absolut deloc că unitatea de alimentaţie publică a atentat la sănătatea clienţilor săi. Portalul Opinie de Carei ar fi, la rândul său, bun de plată pentru acelaşi motiv.
În concluzie, acestea sunt motivele pentru care DSVSA, dar şi OPC, respectiv alte instituţii publice, nu specifică numele firmelor amendate. Un judecător prietenos cu societatea amendată sau cu avocatul acesteia ar putea răsturna întreaga situaţie. Adică cel care a prins restaurantul că a atentat în mod nesimţit la sănătatea clienţilor săi ar putea fi obligat să plătească despăgubiri de mii sau chiar zeci de mii de euro. Bineînţeles că asemenea lucruri sunt posibile doar în România şi probabil în Bulgaria, unde judecătorii pot decide ce vor muşchii lor fără să răspundă pentru hotărârile adoptate, chiar dacă acestea nu au nimic în comun cu legea şi dreptatea.

Szasz Lorand
N.R. Am păţit-o şi eu recent la nivelul Judecătoriei Carei şi o pot păţi oricând şi alţii. Să nici nu mai pomenesc de cei care s-au ales până în prezent cu hotărâri care nu au nimic în comun cu litera şi spiritul legii. Probabil că nu sunt puţini la număr! Problema e că nici unul dintre aceştia nu s-a adresat Consiliului Suprem al Magistraturii sau chiar Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Poate atunci s-ar mai concentra şi cei de la Ministerul Justiţiei asupra a ceea ce se întâmplă pe raza acestei judecătorii uitate într-un colţ de ţară unde se agaţă harta în cui.