Trecând peste toate conflictele între jurnaliştii Ovidiu Doka şi Daniela Ciuta despre care şi cât de mult au ajutat la reabilitarea casei familiei Melnici din Lucăceni, mă simt dator să prezint publicului o întâmplare la care am fost martor şi la care Lucian Melnici a demonstrat că este un om de milioane.

opinie
În vara anului trecut, prin iunie sau iulie, am fost la pescuit pe bălţile de la Ghenci. Prin voia întâmplării, stăteam spate în spate cu domnul Melnici, care venise la pescuit cu mai mulţi amici din Lucăceni. Lângă mine stăteau doi băieţi din Carei, ambii maghiari, care au avut un noroc fantastic. Datorită momelilor şi nadei pe care le foloseau, prindeau crap după crap în ambele bălţi. Ne uitam cu toţii invidioşi la capturile lor. Sincer să fiu, chiar şi eu am devenit invidios pe succesul lor.
La un moment dat, după cei doi tineri maghiari de lângă mine au prins în jur de zece crapi, în timp ce restul pescarilor aproape nimic, atmosfera începuse să devină tensionată. Unul dintre pescarii lucăcenari a început să-i aţâţe pe tovarăşii săi pe ideea că „bozgorii” prind prea mulţi peşti.
Atunci, vecinul meu Lucian Melnici a avut o intevenţie de-a dreptul genială. Le-a spus colegilor săi din Lucăceni că peştii nu ţin cont de naţionalitate, ci mai degrabă de momeala şi nada aleasă, aşa că nu are niciun rost să se oftice pe cei doi tineri maghiari, care reuşiseră să nimerească gusturile peştilor. Lucian Melnici le-a mai spus că peştii nu ţin nici cu românii şi nici cu ungurii, iar agăţarea lor în cârlig depinde de inspiraţia pescarului, indiferent de naţionalitatea sa.
Deşi mi-au plăcut foarte mult cuvintele sale, nu am vorbit absolut deloc cu domnul Lucian Melncici atunci. L-am recunoscut din pozele apărute pe Facebook la nefericitul incident cu incendiul petrecut la casa sa. Am scris mai multe articole pe portalul Opinie de Carei despre acest caz, fiind convins că un asemenea om merită ajutat.
Mă bucur că mobilizarea oamenilor de bine din zona Careiului a reuşit să îl ajute să-şi reabiliteze casa afectată de incendiul neaşteptat. Nu îl cunosc personal nici acum pe domnul Melnici, dar gestul său din vara trecută mi-a demonstrat că este un OM adevărat! Poate ne întâlnim din nou la vară la bălţile din Ghenci. Dacă o asemenea întâlnire va avea loc, voi ţine neapărat să ne cunoaştem personal!