La aproximativ 3 km distanță de orașul Carei se află una dintre cele mai importante și interesante situri preistorice din România. Dealul “Bobald”, situat pe malul pârâului Mergeș, a intrat în atenția cercetătorilor încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Primele cercetări arheologice din tell-ul de epoca bronzului de la Carei-Bobald au fost realizate de Vende Aladár, ele fiind continuate după o pauză de aproape cinzeci de ani de către dr. Németi János (1966). Cercetările arheologice sistematice cu unele întreruperi au continuat până în 2002.


În anul 2010 a început o nouă etapă a cercetării sitului de la Carei-Bobald. Colaborarea dintre Muzeul Judeţean Satu Mare şi Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj Napoca s-a dovedit un real succes. Colectivul format din arheologii Conf. univ. dr. hab. Molnár-Kovács Zsolt (UBB Cluj), Cerc. dr. Németi János (Muzeul Judeţean Satu Mare), Cerc. dr. Liviu Marta (MJSM), Cerc. dr. Szőcs Péter (MJSM), dr. Hágó Attila Nándor (Muzeul Orăşenesc Carei) și Gyurka Orsolya (Universitatea Debecen) au avut colaborări cu Universitatea din Szeged, Universitatea din Debrecen, Universitatea Eötvös Loránd din Budapesta (Ungaria), Universitatea din Köln (Germania). Arheologilor li s-au alăturat specialiști din diferite domenii ale științei din țară și din străinătate: arheozoologi, arheobotaniști și antropologi.
Cea mai importantă etapă de locuire al așezării de la Carei aparține epocii bronzului (aprox. 2000–1500. î.Chr.). În această perioadă situl a fost un centru de putere microreginal dezvoltând relații socio-economice extinse. Tell-ul de la Bobald este o așezare specială multistratificată, specifică câmpiei Tisei. Aceste așezări din nord-vestul României și nord-estul Ungariei s-au format în urma locuirii intensive și îndelungate în același loc. Forma geomorfologică proeminentă al acestor așezări, ridicată de asupra zonei inundabile, este rezultatul cumulat al unor procese naturale și antropice. Distrugerea periodică și intenționată de către comunitatea preistorică de la Bobald al diferitelor locuințe și construcții cu destinație economică au dus la formarea unor niveluri consistente de dărâmături de chirpic. Reconstruirea, apoi distrugerea repetată al clădirilor au contribuit esențial la înălțarea dealului. Locuințele au avut multe încăperi, iar pereții de lut au fost văruiți, în unele cazuri ele fiind decorate cu ornamente spiralice sau medalioane aplicate. În decursul cercetărilor de la Bobald au fost identificate mai multe nivele de locuire datate prin metoda radiocarbon (C14 AMS), urmărindu-se evoluția economică și modul de viață al comunității.
Așezarea preistorică a fost înconjurată de trei șanțuri de apărare concentrice, lățime gurii șanțurilor fiind de 6 m, 8.8 m respectiv 9 m, iar adâncimea lor fiind de -4,5/5m. Șanțurile de apărare uriașe fiind umplute periodic de apa de ploaie sau inundate de revărsarea pârâului Mergeș. Realizare acestui sistem defensiv a necesitat un efort semnificativ din partea unei comunități mai largi (confrorm aproximărilor tellul era locuit de max. 50-60 de persoane) și ilustrează capacitatea de mobilizare și puterea liderului local. Probabil la aceste lucrări de mare anvergură au luat parte și locuitorii satelor vecine.
Diversitatea vestigiilor arheologice descoperite, vasele ceramice de o calitate tehnologică superioră şi de o rară frumuşeţe, ornamentate cu spirale şi ghirlande realizate prin diferite tehnici de decor, fusaiolele, râșnițele, diferitele obiecte de uz casnic lucrate din corn sau oase de animale sunt mărturii ale activităților cotidiene. Economia locuitorilor tell-ului de la Carei-Bobald era bazată pe agricultura practicată pe suprafețele defrișate din jurul așezării. Cu ocazia săpăturilor au fost recoltate o serie de cariopse de gâne carbonizate. Descoperirea arheologică al unei cantitatăți însemnate de oase de animale oferă o imagine detaliată a economiei animaliere. Se creșteau în special bovine, porci și ovicaprine dar în materialul osteologic întâlnim și calul sau câinele. Meștesugurile locale sunt reprezentate de olărit, metalurgia bronzului, prelucrarea osului și al cornului sau al pietrei. Existența torsului și al țesutului sunt dovedite de greutățile de războaie de țesut și de fusaiolele confecționate din lut. Vasele miniaturale sau sunătorele zoomorfe sau sferice din lut pot fi jucării dar și artefacte legate de anumite ritualuri. Figurinele zoomorfe și antropomorfe sau cărucioarele miniaturale de lut realizate artistic reprezintă de asemenea descoperiri arheologice speciale.
Cu ocazia cercetărilor de la Carei-Bobald se cunosc și o serie de obiecte de import, unele arme și podoabe de bronz având originea în zona mediteraneană sau în stepele din nordul Mării Negre.
În pofida faptului că situl Bobald este cunoscut în primul rând datorită locuirii din epoca bronzului, pe parcursul cercetărilor arheologice moderne, desfășurate timp de aproape două decenii, au fost descoperite capela și necropola satului medieval Bobald. Din zona extrem de bogată din punct de vedere arheologic al tell-ului au fost colectate și o serie de vestigii aparținând diferitelor etape ale preistoriei, antichității clasice, periodei migrației și epocii medievale.
Cercetările de la Carei-Bobald se desfășoară cu suportul financiar al Ministerul Culturii și al Identității Naționale, Ministerul Educaţiei, Consiliul Județean Satu Mare, Muzeul Județean Satu Mare şi Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Cercetările au fost sprijinite de asemenea de Primăria Oraşului Carei, Fundaţia Communitas din Cluj Napoca şi Fundația Bethlen Gábor Alap din Ungaria.
Printre sponsorii activității se numără şi oameni de afaceri locali. Mulţumirile cercetătorilor se îndreaptă către domnii Pintér József, Keizer Ludovic, Hágó Áron, Victor Micle, Zaharie Victor, Varga Norbert şi Nagy József.