Revolta românilor vizavi de cei care trăiesc din pomana statului, refuzând să lucreze, atinge cote tot mai ridicate. Însă revolta celor care lucrează, plătesc impozite şi îşi achită utilităţile este pe deplin justificată. Asistaţii social trebuie să înţeleagă că nu se mai poate să trăieşti întinzând tot timpul mâna, aşteptând să primeşti ajutor social, alocaţie pentru copiii făcuţi cu nemiluita şi cine mai ştie ce alte pomeni, fără să munceşti şi fără să îţi plăteşti chiria şi utilităţile.

opinie

Din păcate, Legea venitului minim garantat este o lege care încurajează nemunca. Asta este trista realitate. Majoritatea asistaţilor social s-au prins cu mulţi ani în urmă că pot trăi ca nişte paraziţi, fără să producă nimic util pentru societate. Căci o bună parte dintre ei refuză să presteze până şi orele de muncă în folosul comunităţii, invocând motive legate de sănătate. Partea proastă e că legea le permite acest lucru.
Dotaţi cu tot felul de adeverinţe medicale care atestă că sunt pe moarte, deşi plesnesc de sănătate, aceştia nu fac absolut nimic. De fapt, fac totuşi ceva. Abia aşteaptă să încaseze ajutoarele sociale, alocaţiile copiilor făcuţi pe bandă rulantă şi orice alte forme de ajutoare. În cele mai mute cazuri, banii se duc rapid pe jocuri de noroc, alcool şi ţigări. Problema e că aceste venituri sunt garantate de lege, astfel că autorităţile statului nu pot reţine din aceste ajutoare nici măcar contravaloarea amenzilor încasate la foc automat de onor asistaţii social.
Pe lângă că îşi risipesc banii primiţi de la stat, reţinuţi din contribuţiile celor care muncesc cinstit şi din greu, majoritatea asistaţilor social nu îşi plătesc nici măcar chiriile simbolice pentru locuinţele primite de la acelaşi stat extrem de tolerant cu parazitismul. Nu numai că nu întreţin locuinţele în care stau, ci le şi distrug. Din moment ce nu îşi plătesc chiriile, e clar că nu îşi plătesc nici utilităţile. Adică consumă curent şi apă, dar nu achită contravaloarea lor.
Autorităţile locale au tolerat până acum aceste situaţii, căci nu riscau să fie reclamate peste tot că nu asigură confortul şi pomana prost înţelese drept „protecţie socială”. Dar s-a ajuns la momentul în care astfel de situaţii nu mai pot fi tolerate. După cum nu le tolerează nici Curtea de Conturi, arătând că este vorba, pur şi simplu, de o risipă a banului public. Până la urmă, toată lumea trebuie să plătească ceva dacă vrea să trăiască. Banii nu cad din cer, iar pentru a-i primi trebuie să lucrezi ceva. Măcar să strângi gunoaiele din oraş, dacă la altceva nu te pricepi. De asemenea, asistaţii social trebuie să înţeleagă că trebuie să-şi plătească chiria pentru spaţiile în care locuiesc, spaţii care aparţin statului. Dacă nu om normal nu îşi plăteşte chiria, proprietarul locuinţei îl evacuează imediat. De asemenea, dacă un om normal nu îşi plăteşte utilităţile, acestea îi sunt tăiate imediat de către societăţile furnizoare. La fel trebuie să păţească şi asistaţii social. Cu tot regretul, dar cei care nu vor să îşi plătească chiriile simbolice şi utilităţile consumate trebuie să ajungă sub cerul liber. Doar acolo îşi pot permite să trăiască fără să plătească absolut nimic. Bineînţeles, copiii trebuiesc trebuiesc instituţionalizaţi imediat, căci ei nu merită să plătească pentru inconştienţa părinţilor.
Situaţia descrisă mai sus este valabilă în toată România. Din păcate, este valabilă şi în Carei, dar şi în oricare altă localitate din judeţul nostru. În aceste condiţii, cei care deplâng situaţia asistaţilor social care trăiesc exact ca şi paraziţii nu fac altceva decât să se umple de penibil. Nu numai la nivel de Carei, ci la nivelul întregii ţări. Mă tot întreb, dacă tot le este atât de milă de cei care nu muncesc nimic, nu îşi plătesc chiriile şi utilităţile, de ce nu îi duc la ei acasă? Nu au decât să îi întreţină acolo până le vine acru. Sau până li se termină banii albi, gri sau negri, puşi la ciorap pentru zile şi mai negre.

Szasz Lorand