Conducerea Asociaţiei Club Sportiv Sakura Carei precizează că elevul bătăuş de la Liceul Teoretic nu este membru al niciunui club de karate din municipiul nostru. “Un karateka care se respectă nu atacă niciodată”, a declarat Engber Ingrid, antrenor al ASC Sakura Carei.
“Expresia <<practicant de arte marţiale>> ne aduce o reputație foarte proastă. Fiind un oraş mic, toată lumea ştie că avem mai mulţi elevi la Liceul Teoretic Carei. Azi am fost întrebată cel puţin de zece ori dacă elevul bătăuş provine de la clubul nostru”, a declarat Engber Ingrid.
Imediat ce ajunge la sala de antrenamente, un copil este învăţat că nu are voie să folosească tehnicile de karate pentru a ataca, ci doar în cazul în care nu are absolut nicio altă soluţie pentru a se apăra. “Când vine un copil de 4 ani la sală, deja îi explicăm că aici nu învăţăm să ne batem. Un karateka care se respectă nu atacă niciodată. Ceea ce învață la antrenamente poate folosi decât dacă este atacat şi nu are altă cale să se apere, dar aceste lucruri mai mult le explicăm la cei de 8-9 ani. La cei mici e important să ştie esențialul: dacă te baţi la şcoală sau grădiniţă, Sensei se supăra şi vei fi pedepsit la antrenament. Pedeapsa nu constă în ceva drastic, doar în flotări, abdomene. Când ajung la vârste de 13-14 ani sau sunt mai mari, deja nici nu le poate veni ideea ca să provoace bătaie sau scandal. Atunci deja ei trebuie să fie un exemplu pentru colegii mai mici”, a precizat Engber Ingrid.
Un rol important în formarea copiilor care practică karate îl are Senseiul, adică antrenorul. “În primul rând, un Sensei bun trebuie să aibă respect în faţa elevilor. Elevul respectă ceea ce zice Senseiul. Înafară de asta, într-un dojo [club] de karate există şi un spirit de echipă, pe principiul unul pentru toţi, toţi pentru unul. De exemplu, dacă la un concurs 3-4 copii mai neastâmpăraţi aleargă pe holul hotelului, când venim acasă, toată echipa care a participat la deplasarea respectivă face un antrenament mai tare, cu mai multe flotări. Pe lângă asta, Senseiul e şi prieten cu elevii. La cei mici le legăm şiretul, le tăiem cărniţa la câte un stagiu, glumim, etc. Trebuie găsit echilibrul, adică elevul să te respecte, dar să aibă şi încredere în tine, Senseiul său. De obicei, la fiecare deplasare la un concurs mergem mai repede şi vizităm oraşul, mergem la un aquapark, ne şi distrăm. Câteodată ştim lucruri pe care părinții nu le ştiu. De multe ori, în pauzele scurte de la antrenamente sau pe drumurile lungi cu microbuzul, ascultăm ce ne povestesc copii şi ne bucurăm că au încredere în noi”, a declarat Sensei Gheorghe Dărăban de la Sakura Carei.
La A.C.S. Sakura, antrenorii se interesează inclusiv de rezultatele pe care copiii legitimaţi la club le obţin la şcoală. “În legătură cu învăţatul, ni se mai reproșează că sportivii lipsesc de la şcoală pentru a participa la competiții. Din păcate, asta e adevărat, dar ne interesăm de notele lor şi, după ce se închide un semestru la şcoală, eu le cer să-mi aducă carnetele, le verific şi îi mai cert pentru câte o notă mai slabă”, a adăugat Engber Ingrid.
