Fabrica Draxlmaier din municipiul Satu Mare, unul dintre cei mai mari angajatori din judeţul Satu Mare, se confruntă de o bună perioadă de timp cu o criză acută de personal. Din cauza salariilor, pe care le consideră mult prea mici în raport cu munca depusă, majoritatea sătmărenilor aflaţi în căutarea unui loc de muncă ocolesc această fabrică. Criza de personal a fost acoperită cu sute de străini aduşi din Tunisia, Republica Moldova şi Serbia.
Faptul că angajații Draxlmaier Satu Mare au cele mai mici salarii din tot grupul de firma din toată Europa de Est, inclusiv din România, a fost făcut public în urmă cu exact un an de către vicepreşedintele Sindicatului din Cablaje de la fabrica Draxlmaier din Piteşti, Gheorghiţă Bica. Munca grea şi salariile mici au dus la declanşarea unei greve la fabrica din Satu Mare în cursul lunii mai. Angajatorul a fost nevoit să majoreze salariile de bază pentru a-i determina pe angajaţi să reia lucrul.
Din punct de vedere managerial, s-ar fi putut opta fie pentru creşterea salariilor angajaţilor sătmăreni, fie pentru aducerea de muncitori din alte zone ale ţării sau chiar din străinătate. Din păcate, s-a optat pentru ultima variantă.
S-a vehiculat iniţial ideea asigurării navetei la Satu Mare a unor muncitori din judeţul învecinat Szabolcs-Szatmar-Bereg din Ungaria. Deşi este cel mai sărac judeţ al Ungariei, cei din Szabolcs-Szatmar-Bereg nu au fost încântaţi de salariul oferit de firma cu capital german din Satu Mare şi nici nu s-au înghesuit să vină să lucreze în Satu Mare.
Aşa că au trebuit aduşi muncitori din ţări mai sărace. Potrivit unor surse avizate, între 200 şi 300 de tunisieni au fost aduşi la Satu Mare pentru a lucra Draxlmaier. Acestora li se mai adaugă câteva zeci de angajaţi aduşi din Republica Moldova şi din Serbia. Cei din Serbia au fost mai ghnionişti, fiind victimele unui accident de circulaţie înregistrat recent în apropierea municipiului Carei.
În urma acestei decizii manageriale, locurile de muncă destinate iniţial sătmărenilor au fost ocupate de angajaţi aduşi din străinătate, chiar şi din Africa. Oare pentru cât acceptă să lucreze aceşti oameni, dacă angajatorului german i se rentează să le plătească nu numai salariul, ci şi transportul şi cazarea în Satu Mare? Potrivit Ministerului Afacerilor Externe, în Tunisia este stabilit un salariu minim garantat de 225 dinari tunisieni, aproximativ 100 de euro. Rata șomajului este de 15%, dintr-o populație activă de 3,7 milioane.
În asemenea condiţii, nu putem decât să sperăm că acest exemplu nu va fi urmat şi de către alte firme din judeţul Satu Mare. Ar fi păcat să ajungem un judeţ invadat de muncitori aduşi din tot felul de ţări sărace, care acceptă să lucreze pentru o sută sau două sute de euro, în timp ce sătmărenii vor deveni şomeri pe spinarea statului. Un stat care oricum se confruntă cu probleme financiare acute.
