Remember MARIN SORESCU (19 febr. 1936 – 8 dec. 1996)

sorescu
A fost poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător, fiind considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani.
„Fereastra ochilor tăi îmi e necesară
Ca uitatul pe fereastră… ”
Marin Sorescu a impus un stil degajat, uşor ironic, fantezist (care atenuează reflecţia gravă), deconcertant, de multe ori feroce în profundul său simţ critic.
Critici de talie internaţională au opinat că a fost unul dintre cei mai reprezentativi poeţi contemporani ai lumii, nominalizat pentru Premiul Nobel pentru literatură .
„Am umblat cu cerşitul pe la păsări
Şi mi-a dat fiecare
Câte o pană.
Una înaltă de la vultur,
Una roşie de la pasărea paradis,
Una verde de la colibri,
Una vorbăreaţă de la papagal,
Una fricoasă de la struţ
O, ce aripi mi-am făcut!

Mi le-am pus la suflet
Şi-am început să zbor.
Zbor înalt de vultur,
Zbor roşu de pasăre paradis,
Zbor verde de colibri,
Zbor vorbăreţ de papagal,
Zbor fricos de struţ
O, ce-am mai zburat! ” (De-a Icar)
Creaţia sa dramaturgică poate fi considerată şi ea ca fiind excepţională: “Iona”, “Paracliserul”, “Matca”, “Există nervi”, “A treia ţeapă”, “Răceala”.
Parodia, ca gen minor, a fost luată în serios de poet (Singur printre poeţi) făcând o parodiere critică, anticalofilă (împotriva tendinței de a da expresiei literare o atenție deosebită sau excesivă) şi convenţională, râzând de clasici şi de debutanţi .
„O, ce veselie
E pe pământ dimineaţa!
Ca într-un spălător de internat
Când copii iau apă în gură
Şi se stropesc unii pe alţii …” (Matinală)
Avea un umor liric cu înţepătură amicală care a prins, aruncând peste bord convenţiile lirice protocolare şi academiste laolaltă cu cele moderniste. El dezbate lucruri cunoscute, dar spuse pe dos. (sursa: confluenţe.ro)
Ultima poezie a lui Marin Sorescu este şi cea mai tristă:
SCARĂ LA CER
Un fir de păianjen
Atârnă de tavan.
Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite şi
Scara la cer – zic,
Mi se aruncă de sus.

Deşi am slăbit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Mă gândesc că trupul meu
Este totuşi prea greu
Pentru scara asta delicată.

– Suflete, ia-o tu înainte.
Pâş! Pâş!
………………………………………………………………………….
SPECTATOR CAREIAN *Cultura face diferenţa*
Pagina de Facebook „Spectator Careian” vă oferă informaţii la zi din viaţa culturală a urbei noastre.