Unii îşi pot face terase pe domeniul public, alţii nu. Totul depinde de toanele consilierilor locali. O afacere precum un bar sau un alt local poate fi falimentată de un singur vecin îndărătnic. Asta pentru că noii solicitanţi cu baruri la parterul blocurilor au nevoie de acordul locatarilor. Un criteriu arbitrar, despre a cărui aplicare un consilier local a arătat că este unică în România.
O societate din Carei a înaintat Consiliului Local o cerere prin care a solicitat închirierea unei suprafeţe de 32 mp teren domeniu public situată în dreptul barului de la parterul unui bloc din cartierul Republicii, pe spaţiul verde dintre carosabil şi trotuar, în vederea amenajării unei terase de deservire. Cererea are la bază prevederile legii care interzice fumatul în localurile publice, care urmează să intre în vigoare în data de 15 martie 2006.
Şeful Serviciului Urbanism din cadrul Primăriei Carei, Sebastian Egli, a propus respingerea cererii de către Consiliul Local. Acesta şi-a argumentat punctul de vedere prin lipsa acordului din partea locatarilor blocului la parterul căruia este situat barul. Sebastian Egli a atras atenţia că şi alte două baruri au depus recent cereri similare. Şeful Serviciului de Urbanism a accentat că membrii Consiliului Local nu trebuie să urmeze propunerea sa, existând şi alte situaţii în care au votat împotriva referatelor sale.
În urma dezbaterilor, consilierii locali au semnalat că amenajarea de terase pe domeniul public a fost aprobată fără probleme mai multor localuri din municipiul Carei, unele dintre ele situate chiar la parterul blocurilor. Consilierul Marius Rusu a afirmat că municipiul Carei este singurul oraş din România unde sunt cerute asemenea acorduri din partea vecinilor pentru amenajarea de terase, acorduri a căror obligativitate nu este stipulată de legislaţia în vigoare.
Întrucât 11 consilieri locali au votat pentru amânare, societatea solicitantă a rămas fără terasă. Patronul acesteia se pregăteşte să închidă barul, căci îşi va pierde clientela începând din 15 martie 2016, când fumatul va fi interzis în incinta localului. Singura lui salvare ar fi fost terasa respectivă, pentru care ar fi plătit bani la bugetul local, unde clienţii ar fi putut fuma în voie. Probabil că falimentul afacerii sale îi va mulţumi pe cei mai îndărătnici locatari în privinţa semnării acordului, care stau la ultimele etaje ale blocului. Dacă nu se schimbă optica consilierilor locali, aceeaşi soartă o vor avea şi celelalte localuri care intenţionează să-şi amenajeze terase pe domeniul public pentru a-şi proteja afacerile de efectele interzicerii fumatului în spaţii publice închise. Să nu uităm că şi bugetul de stat, dar şi cel local vor avea de pierdut de pe urma acestor falimente.
Szasz Lorand
