Dacă bine mai ţin minte, în urmă cu câteva săptămâni, liberalii careieni, în frunte cu liderul lor extrem de local, intraseră în silenzio stampa. Interesant este faptul că de vreo câteva zile au devenit extrem de vocali, uitând de mişmaşurile profitabile la care s-au dedat.

opinie

În urmă cu puţin timp, liberalii nu puteau şi nici nu doreau să explice cum a fost posibil ca un consilier local liberal să facă afaceri cu unităţile de învăţământ cărora le votase bugetul, iar apoi le vânduse filtre de apă şi accesorii de 180.000 lei. Liderului Ilie Ciută i s-a cerut în repetate rânduri să răspundă cum a fost posibil să treacă cu vederea conflictul de interese în care s-a aflat subordonatul său politic, în timp ce monitoriza la sânge toate PFA-urile care aveau contracte cu administraţia locală. Bineînţeles că tocmai pe cel al lui Bucureştean nu l-a văzut. Nici măcar liberalii nu cred această explicaţie penibilă şi de-a dreptul jenantă.
Acelaşi lider liberal a tăcut bărbăteşte când s-a descoperit că subordonatul său politic, pe care l-a susţinut trup şi suflet când în 2012 a candidat la Primăria Carei, a pus mâna pe o casă a statului, pe care şi-a închiriat-o cu propria-i mânuţă. Adică el a semnat şi ca şi proprietar, în calitate de director al ANIF, dar şi ca şi chiriaş, în calitate de persoană privată, angajată a ANIF. Suntem curioşi ce părere va avea ANI despre acest contract.
Acelaşi lider liberal a vorbit pe lângă când a reieşit că a votat în favoarea soţiei sale în Consiliul Local. A votat inclusiv alocarea de fonduri pentru Zilele Iancului, apoi brusc asociaţia condusă de soţia sa a apărut drept organizator al evenimentului. Chiar dacă nu ar fi o problemă de legalitate, în mod cert e o problemă de moralitate. Nu prea dă nimeni explicaţii pe ce s-a cheltuit cei 9.000 de lei care au intrat în conturile unei firme de tâmplărie şi dulgherie din Satu Mare, conform decontului făcut public de liderul liberal.
Aceiaşi liberali nu vorbesc nimic de banii alocaţi cultelor religioase. Probabil că şi acolo au avut anumite interese, dar ne-au obişnuit cu faptul că despre ce nu le convine u vor să vorbească. Probabil că, în gândirea lor, despre ce nu se vorbeşte nici nu există. Aşa că o dau înainte cu vocalitatea lor, considerând că cine vorbeşte mai mult şi mai tare are dreptate. Din păcate, lucrurile nu stau chiar aşa, iar careienii au înţeles care este realitatea.
Szasz Lorand