Interviu cu primarul municipiului Carei, Eugen Kovacs

Eugen-Kovacs
Reporter: – Consideraţi că aţi făcut destule pentru careieni în ultimele două mandate? Ce îi poate determina pe unii dintre adversarii dumneavoastră să susţină că în municipiul Carei nu se face absolut nimic?
Eugen Kovacs: – Niciodată nu poţi spune că ai făcut destule. Consider însă că se vede în oraş ce s-a făcut în cele două mandate ale mele şi faptul că investiţiile au depăşit 26 milioane euro spune ceva. Adversarii mei care susţin faptul că nu s-a făcut nimic sunt nişte „Gică contra”, care nu pot recunoaşte realitatea.
Reporter: -Ce aveţi cu Eminescu, din moment ce sunteţi acuzat că nu îi vreţi bustul în municipiu? Câte busturi mai trebuie amplasate în Carei pentru a ne putea mândri cu statutul de municipiu al busturilor?
Eugen Kovacs: – Consider că Mihai Eminescu merită mai mult decât un bust. Din acest motiv, am început o colaborare cu domnul Radu Ciobanu pentru proiectarea şi realizarea unei statui dedicată marelui poet Mihai Eminescu în Carei. Doresc ca statuia să fie amplasată într-un loc onorabil şi cât mai repede posibil. Nu doresc un „concurs” sau un „război” al busturilor, statuilor şi nu cred că vor nici careienii să fim oraşul statuilor.
Reporter: – Este adevărat că nu vă preocupă soarta careienilor săraci, ca să citez nişte clasici în viaţă? Oare aceşti clasici despre care vorbim fac mai multe pentru ei?
Eugen Kovacs: – Mă preocupă în primul rând soarta careienilor în general, dar şi a copiilor săraci şi a vârstnicilor. Nu putem ajuta săracii care nu vor să muncească, ci numai copii să facă. Ce fac adversarii mei pentru aceşti oameni? Pe scurt: îi prostesc!
Reporter: – Mai aveţi de tăiat copaci în Carei? Unii chiar au promis că se leagă cu lanţurile de copaci dacă se mai taie în continuare. Nu vă temeţi că riscaţi ample proteste din partea careienilor, cum s-a întâmplat în urmă cu trei ani?
Eugen Kovacs: – Nu s-a tăiat niciun copac fără a se efectua analize temeinice. De altfel, înainte de începerea amenajării parcului castelului erau în jur de 1.600 de arbori, iar acum sunt peste 1.700. De asemenea, în oraş s-au plantat peste 500 de arbori. Fiţi liniştiţi, eu iubesc natura, copacii şi florile şi mă străduiesc ca să avem un oraş cu mult spaţiu verde îngrijit. Subliniez din nou, îngrijit. Câţiva oameni aduşi în faţa Primăriei de diverşi politicieni nu poate fi considerat un protest.
Reporter: – Licitaţiile şi concursurile pentru posturile din administraţia locală sunt aranjate, după cum afirmă duşmanii? De ce nu le angajaţi şi lor vreo două-trei pile, ca să vă lase în pace?
Eugen Kovacs: – Eu încerc să mă înconjor de oameni care se pricep şi fac echipă profesionistă la Primăria Carei. Duşmanii mei, din păcate, nu vin decât cu idei care distrug colaborarea.
Reporter: – Cum reuşiţi să faceţi scaune din copacii putreziţi şi din arbuştii de tuia îmbătrâniţi, dacă luăm în considerare acuzele aduse de adversari? Ce tehnologie modernă folosiţi în acest sens?
Eugen Kovacs: – Nu are rost să răspund la această întrebare. Este o prostie şi o dovadă de neruşinare din partea celor care cred aşa ceva.
Reporter: – Mai aveţi timp să lucraţi pentru municipiul Carei din cauza numeroaselor reclamaţii, sesizări şi plângeri depuse de cei care jinduiesc la scaunul de primar? Care a fost cea mai penibilă dintre ele?
Eugen Kovacs: – Nu pot spune că mă bucură nenumăratele sesizări depuse la toate instituţiile statului. Dar acestea sunt vremurile şi încep să mă obişuniesc cu ele. Noi ne vedem de treaba noastră. Toate sunt penibile.
Reporter: – Cu incompatibilitatea cum stă situaţia? Mai are rost să se bucure duşmanii sau ar trebuie să-şi mai tempereze sentimentele?
Eugen Kovacs: – Sper ca cei care mă judecă, de fapt membri aceluiaşi complet ca şi pe Iohannis, vor fi corecţi. Pot candida pentru un nou mandat dacă UDMR doreşte acest lucru.
Reporter: – Vă consideraţi şovin, aşa cum vă acuză familia Ciută şi cei din gaşca liberală? Aveţi ceva împotriva românilor din Carei, mai ales a moţilor din Ianculeşti?
Eugen Kovacs: – Această întrebare ar trebui să o adresaţi soţiei şi copiilor mei. Eu mă consider un ardelean care vrea să trăiască în pace cu toţi cei care suntem aici, fără alţi imigranţi.
Reporter: – Aveţi ceva împotriva românilor din Carei, mai ales a moţilor din satul aparţinător Ianculeşti?
Eugen Kovacs: – Din păcate, câţiva ianculeşteni asta cred, dar întrebaţi de familia Oneţ şi alţii din sat ca să vă puteţi lămuri cum stă treaba.
Reporter: – Sunteţi terfelit de mai bine de şapte ani în aşa-zisa presă „independentă” şi „lipsită de influenţe politice” din Carei? Cum aţi făcut faţă acestor mizerii, unele dintre ele îndreptate deja împotriva membrilor familiei dvs?
Eugen Kovacs: – Îi califică pe cei care fac aşa ceva. Oare ce-ar spune dacă cineva s-ar ocupa de trecutul familiilor lor sau, Doamne fereşte, de copiii dânşilor?
Reporter: – Credeţi că locuitorii municipiului Carei pot fi influenţaţi printr-o campanie ordinară de linşaj mediatic? Consideraţi că astfel de metode au mai mare priză aici, în Ardeal, sau doar mai la sud, pe lângă Dunăre?
Eugen Kovacs: – Nu cred în campania negativă. Nu ştiu şi nici nu mă interesează ce metode folosesc alţii. E treaba lor.
Reporter: – Un scurt mesaj pentru careienii care v-au ales, probabil chiar şi pentru cei care nu v-au votat.
Eugen Kovacs: – Tuturor careienilor le doresc bine şi să fie mândri de oraşul în care locuim împreună!
Eugen Kovacs: La final de interviu, pot să pun şi eu o întrebare? De ce Szasz Lorand şi-a schimbat anumite păreri faţă de anii 2000-2008. Înainte de a răspunde, permiteţi-mi să vă urez succes.
Reporter: – Într-adevăr, mi-am schimbat multe din părerile care mi-au fost inoculate de diverşi autointitulaţi luptători anticorupţie. La început, am crezut în ideile lor, dar cu timpul mi-am dat seama că se folosesc de mine pentru a-şi promova imaginea şi interesele veroase. După ce capeţi o anumită experienţă în domeniu, e mai greu să fii manevrat de asemenea personaje. Culmea e că astfel de indivizi, cu care am lucrat în trecut şi nu puţin timp, sunt cei mai vocali acuzatori ai mei în prezent. Asta este, n-am ce face, viaţa merge înainte!

A consemnat Szasz Lorand