Careienii, indiferent că sunt de etnie română, maghiară, germană, romă sau oricare alta, vor să convieţuiască paşnic, în bună înţelegere cu toată lumea. Numai dezaxaţii cu talpa găurită refuză să accepte acest adevăr.
Nu există careian dintr-o anumită etnie, indiferent din care face parte, care să nu aibă rude, vecini sau prieteni aparţinând altor etnii. Şi toată lumea convieţuieşte paşnic, căci viaţa ne-a învăţat să ne înţelegem unii cu alţii. Tocmai acest lucru dă un farmec aparte Careiului nostru, un oraş multietnic, multicultural, în care reprezentanţii diverselor etnii convieţuiesc paşnic, contribuind fiecare, după propriile sale puteri, la dezvoltarea comunităţii noastre.
Din păcate, există dezaxaţi cu talpa găurită care fac tot posibilul pentru a-i instiga pe unii împotriva altora, în special pe români împotriva maghiarilor. Spre ghinionul lor, nu se bucură de nicio audienţă pe plan local. Fanii lor sunt departe de aceste locuri, a cărora realitate nu o cunosc defel.
Sloganuri de genul „maghiarilor care nu le convine nu au decât să plece în Ungaria” nu îşi au locul în Carei. Aceşti oameni s-au născut aici, au crescut, locuisc aici şi au lucrat aici, în oraşul unde îşi au îngopaţi şi strămoşii. Lucru valabil şi pentru români, şvabi, romi, ucraineni sau alţii. Nimeni nu poate vehicula asemenea absurdităţi. Păcat că oamenii legii sunt mult prea îngăduitori cu asemenea instigări la ură interetnică, pedepsite de altfel şi de Codul Penal aflat în vigoare.
Sunt convins de faptul că toţi careienii, printre care mă număr şi eu, vor să convieţuiască în continuare în pace şi bună înţelegere, indiferent de etnia lor. Instigatorii dezaxaţi cu talpa găurită se agită degeaba. Mă bucur că au ajuns acolo unde le este locul, la lada de gunoi a istoriei locale. Nişte exemplare triste, cu grave probleme psihice, cu feţe schimoniste şi cu rînjet imbecil, asemenea unor oameni decăzuţi, cu talpa găurită.
Asemenea indivizi nu trebuiec băgaţi în seamă. Trebuie lăsaţi să ajungă să umble în fundul gol şi cu talpa găurită prin oraş, în spranţa că poate, totuşi, îi va băga cineva în seamă. Cu condiţia să nu ajungă mai repede în cămaşa de forţă, unde le-ar fi locul.
Noi să ne înţelegem unii cu alţii, de nebuni nu are rost să ne mai batem capul!
