Fostul mijlocaş și antrenor de fotbal român Marcel Puşcaş, fost președinte la FC U Craiova 1948, se întreabă, într-o postare publicată ieri pe profilul său de Facebook, de ce careianul Eric Bicfalvi nu este convocat la echipa naţională, fiind preferat Florin Andone.
Reproducem integral postarea:
Aflăm că Edi Iordănescu are de gând să-l convoace, după o absență de 4 ani, pe Florin Andone.
Acesta evoluează la CD Eldense, locul 17 in Segunda Division din Spania.
De-a lungul timpului a înregistrat 25 de apariții la echipa natională înscriind de două ori.
1 gol la 12 apariții ca vârf de atac!? Wow!
Mai toate selecționatele importante din lume au atacanti care au ca obiectiv și palmares meciul și golul.
Am înțeles că Aurelian Chițu, golgeterul României în 2023 nu este interesant pentru Edi și pentru evoluția fotbalului patriei.
Mai există insă și un alt fotbalist mult prea devreme uitat. Și de Daum, Contra, Rădoi și mai nou de Edi.
Se numește Eric Bicfalvi.
Este considerat zeu la echipa sa in campionatul primei divizii a Rusiei, cu ceva mai puternic decât Segunda lui Andone, la formația Ural Ekaterinburg.
Doar la această echipă are in ultimii 6 ani mai multe goluri înscrise decât Andone, Pușcaș, Bîrligea la un loc, la fel ca și Chițu in 2023.
Are și la naționala României 9 meciuri și un gol fiind mai mult rezervă când incă mai evoluau Marica și Keseru.
In penuria de atacanți de azi, un asemenea jucător nu poate fi ignorat.
Probabil că selecționerul se uită mult și des in buletinele jucătorilor.
Da, Bicfalvi are 35 de ani.
De parcă nu la fel de „impresionante” pot fi și CI-urile fotbaliștilor Niță, Camora, Alibec și chiar Bancu. Or fi și ei niște mânji și noi nu știm.
Chiar și Andone e trecut de 30 de primăveri.
Rusia are un campionat mai puternic decât serie B, segunda si liga 1 România.
Stau și mă-ntreb dacă are cineva, ceva cu Eric?
De-a lungul timpului a jucat și mijlocaș și fundaș iar în ultimii 8 ani a devenit atacant. La Tomsk și Ural.
Rușii l-au pus să de-a goluri și el se execută.
Mai are puțin și i se face statuie la Ekaterinburg.
Din păcate noi vrem depășiti, dar să fie de-ai noștri.
Pe statui le ignorăm, de parcă n-ar fi tot ale noastre.
