Mioriţă laie, laie roşcovaie
De câţiva ani încoace tuia nu-ţi mai place,
Iar de câteva zile-ncoace chiar nimic nu-ţi place.

În parc când te-ai deplasat, tu pe toţi i-ai atacat,




Aşa cum ţie-ţi place de mai multă vreme-ncoace.
Nimeni n-a scăpat de un material agramat,
Cu virgulă între subiect şi predicat.
Dar totuşi te-ai bucurat că unii te-au mai remarcat,
După ce ai intrat într-un binemeritat anonimat.
Cu astfel de prostii în atenţia oamenilor încerci să revii.
Te-ai legat şi de parcări ca să fi mai acătări,
Te-ai legat de tobogan ca să te sui pe divan.
N-ai uitat nici de etnii şi ai scris din nou prostii,
Iar ai vrut să ne dezbini în maghiari şi în români.
Dar nu ţi-a ieşit pasenţa, ai greşit-o cu potenţa,
Adică, chiar dacă ai vrut, doar atâta s-a putut.
Lumea nu te mai ascultă, chiar dacă te ţii mare cultă.
Careienii vor să trăiască liniştiţi, netulburaţi de diverşi ţicniţi.
Acesta e Careiul pe care îl iubim şi cu toţii ni-l dorim.
Cam aşa să treaba, iar tu ne aţâţi degeaba.
Ar trebui să te gândeşti puţin, fără să mai scuipi venin.
Ăsta e un lucru greu dacă sufletul ţi-e rău.
Ş-am încălecat pe-o şa şi-am gătăt şi Mioriţa,
Varinta careiană, poate cineva bagă de seamă.