„Cu duhurile drepţilor, celor ce s-au săvârşit”

ziua mortilor
An de an, pe data de 1 noiembrie, credincioşii catolici, greco-catolici, ortodocşi, protestanti, din Transilvania, Banat si Maramureş celebrează „Luminatia”, considerată a fi o sărbătoare a morţilor. Se spune că în această noapte sufletele morţilor vizitează lumea celor vii. În această noapte, cimitirele se transformă în adevărate oaze de lumină datorită lumânarilor aprinse pentru cei morţi.
De la sărbătoarea Halloween-ului (31 octombrie) la celebrarea Luminaţiei (1 noiembrie sărbătoarea Tuturor Sfinţilor urmată de Ziua Morţilor în 2 noiembrie), trecerea pare că s-a făcut aproape pe nesimţite. Totuşi, de la o noapte sub semnul beznei şi al (h)orror-ilor la cea a luminii si a rugăciunii, de la distracţie si voie-bună, la plânsete, jale si rugăciuni pentru cei morţi, trecerea este cam bruscă.
Luminaţia, cunoscută în popor şi sub denumirea de Ziua Morţilor este o sărbătoare de origine celtică adusă de catolici în regiunile din Nord-Vest-ul şi Sud-Vestul teritoriului românesc. În bisericile occidentale, cea Romano-Catolică, cea Anglicană şi cele Protestante, sărbătoarea Tuturor Sfinţilor se ține în ziua de 1 noiembrie, după calendarul gregorian. În bisericile orientale, anume cele Ortodoxe și cele Greco-Catolice, prima duminică după Rusalii este Duminica Tuturor Sfinților, echivalentul sărbătorii Tuturor Sfinților din calendarul apusean. În zonele de interferență apuseană credincioșii ortodocși și greco-catolici sărbătoresc Luminația în seara zilei de 1 noiembrie.
Cu acest prilej, preoţii romano-catolici, greco-catolici si ortodocşi oficiază slujbe de pomenirea morţilor.
Datorită faptului că, în general, Biserica Ortodoxă face pomenirea morţilor sâmbăta, unii credincioşi ortodocşi sărbătoresc Ziua Morţilor nu pe 1 noiembrie, ci în prima sâmbătă din luna noiembrie.
Din toate sâmbetele unui an bisericesc, două sunt consacrate în chip special pomenirii generale a morților: sâmbăta dinaintea Duminicii Lăsatului sec de carne și sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt. Ele se numesc în popor Moșii (de iarnă și de vară) pentru ca în ele facem pomenire părinților, moșilor și strămoșilor răposați.
Sâmbăta lui Lazăr, care precede Floriile, este o zi în care se pomenesc cei răposați, în cimitire.
În lumea apuseană sărbătorirea luminației începe după vesperele (vecernia) din seara zilei de 1 noiembrie. În această zi creștinii își cinstesc și îngrijesc mormintele celor trecuți la cele veșnice. Credincioșii merg la cimitir, curăță mormintele și le înfrumusețează cu flori și lumânări aprinse, în amintirea celor care i-au însoțit pe drumul vieții.
Conform tradiţiei, în noaptea Luminaţiei, porţile dintre cele două lumi se deschid şi numai acum cei plecaţi dintre noi pot veni să ne viziteze. Din acest motiv, proverbul popular “despre morţi, numai de bine” se respectă cu sfinţenie, cel putin la cimitir. Interesant este faptul că indiferent de religie, credincioşii ies în întâmpinare rudelor si prietenilor adormiţi, cu flori,coroane si lumânări.
Simbolul suprem al sărbătorii rămâne însă lumânarea. O dată pe an cimitirele comunităţilor sunt puternic luminate şi invadate de mulţimi de oameni. Acesta este şi un prilej de întâlnire şi comunicare cu rudele şi prietenii, dar în primul rând de aducere aminte de cei morţi, de lucrurile pe care le-au făcut cât au fost în viaţă, mai mult de cele bune, pentru că valoarea unui om se dă după faptele pe care le săvârşeşte, după milostenie şi după respectul pe care îl manifestă faţă de cei răposaţi.
Un călugăr franciscan explică semnificaţia “Luminaţiei” ca fiind “o zi a aducerii aminte, a reculegerii şi rugăciunii pentru sufletele celor dragi, care nu mai sunt printre noi.
S-aprindem,deci cu toţii o lumânare şi să spunem o rugăciune pentru sufletele celor adormiţi în semn de reculegere!
Doamne,ajută!
Barnabas Birta