Interviu cu fostul internaţional Silviu Lung, cetăţean de onoare al municipiului Carei

lung beres keizer
Reporter: – Cum aţi ajuns la Victoria Carei?
Silviu Lung: – Prima dată a fost când m-a văzut un domn Torok şi jucam pe fals la Voinţa şi mă antrenam la juniorii Victoriei Carei. Jucam pe fals la Voinţa, după cum am mai spus, avea echipă bună atunci. După aceea, m-a văzut domnul Ionescu: Copile, ia vin-o încoace, tu ce cauţi aici? De mâine vii la antrenamente. M-am dus la antrenamente, am jucat la juniori. Era antrenor Serli, Tibi Bacsi. M-a luat la echipa mare, unde am şi rămas, dar în acelaşi timp şi munceam. Eram angajat ca ucenic la locul de muncă, făceam liceul la seral, făceam şi antrenamente. N-a fost uşor. După ce am ajuns la echipa mare, am mers doar la antrenamente şi făceam liceul la seral. Am debutat la 16 ani şi jumătate şi am avut foarte mare noroc, vă spun foarte sincer, că am avut nişte colegi excepţionali: domnul Beres, domnul Keizer şi toţi ceilalţi, dar pot să spun că ei doi au fost, aşa, mentorii mei. Eram un copil pe lângă ei, jucători cu experienţă şi foarte maturi, care m-au ajutat foarte mult şi asta a fost şansa mea. A doua şansă a fost că era acea regulă obligatorie a juniorului în teren. Dacă nu era, nu ştiu, poate ajungeam, dar mai târziu, însă în orice caz m-a ajutat foarte mult această regulă. Am promovat din Divizia C cu mine în poartă, iar în al treilea an am ajuns la Universitatea Craiova.
Reporter: – Care sunt cele mai frumoase amintiri ale dumneavoastră din perioada petrecută la Carei?
Silviu Lung: – Am foarte multe amintiri frumoase de la Carei. În primul rând că, în primul an, când am venit la echipa mare, am promovat în Divizia C şi pentru mine a fost o bucurie extraordinară. Eram un copil de 16 ani şi jumătate, iar în 1973 am promovat în Divizia B şi am învins, în prima etapă, pe FCM Baia Mare, care vroia să promoveze în Divizia A, iar antrenor era domnul Halagian. Acestea sunt amintirile cele mai plăcute.
După interviu, fostul coleg de echipă Beres Istvan şi-a amintit câteva lucruri mai puţin ştiute despre Silviu Lung din timpul perioadei petrecute la Victoria Carei
Beres Istvan: – Silviu Lung a fost odată acasă, venise de la Craiova toamna târziu sau primăvara devreme, nu îmi mai aduc aminte exact şi am ieşit să jucăm pe terenul mic. A intrat în poartă şi a început să plonjeze ca un zăpăcit pe pământul acela îngheţat, tare ca asfaltul, numai ca să câştigăm meciul pe care îl jucam între noi, membrii echipei. Atunci am spus, fiţi atenţi, din copilul acesta va ieşi un mare fotbalist. Iar timpul mi-a dat dreptate.
Beres Istvan: – Am avut şi vreo două-trei meciuri, când mi-a fost ruşine că Silviu Lung ne este portar. Nu voi uita niciodată când am primit un cinci zero la Turda, din care patru, dacă nu chiar toate cinci, au fost ale lui Silviu. Meciul a fost condus de Pădureanu, un arbitru extraordinar din acea vreme. După meci, când m-am dus să-i mulţumesc pentru abritraj, m-a întrebat: Măi, ăsta-i portarul de la Naţionala de juniori? I-am spus că da. „Vai de capul nostru cu naţionala dacă ăsta apără!”, a fost replica arbitrului.
Beres Istvan: – La Bistriţa, am făcut un unu egal. Atunci, juca la ei un atacant foarte bun, pe nume Ciocan. La un moment dat mi-a spus: Măi, de unde dracu’ l-aţi luat pe gorilă ăsta în poartă, uite că nici de la cinci metri nu pot să dau gol. Silviu a apărat atât de bine, încât noi, ceilalţi din echipă, aproape că nu a trebui să facem mai nimic.
Beres Istvan: – Am mai avut un meci foarte rău, acasă, cu Lugoj, când i-a trecut mingea printre picioare. Atunci am fost atât de nervos pe el încât i-am tras o palmă în vestiar.
Silviu Lung: – Să vedeţi cum a fost, de fapt, situaţia. După ce am primit o palmă, i-am spus domnului Beres adevărul. În seara dinaintea partidei am fost la un chef în vie şi m-am culcat la ora patru. Vă daţi seama în ce stare am fost la acel meci!
Ludovic Keizer: – Silviu Lung nu și-a schimbat percepția față de noi și față de Carei. Pentru el Careiul a rămas Carei, Ardealul e tot Ardeal, iar Craiova e cu totul altceva. Aici oamenii sunt cu totul altfel. Cu toții ne-am bucurat de revederea cu foștii fotbaliști ai Victoriei Carei, din toate generațiile. Ne-am întâlnit cu jucători care pe vremea noastră erau la juniori, cum ar fi Condor, care a revenit din Suedia, respectiv Tempfli și Kiss Imi, care au revenit din Germania. De asemenea, împreună cu Silviu, ne-am bucurat să-i revedem pe cei din generația noastră: Beres, Budai, Szabo Tibi, Serli, Mureșan Cornel, Kovacs Istvan ”Tisza”, Frank Laszlo, care au reușit să își facă timp pentru a participa la această întâlnire deosebită. Din păcate, alți foști colegi, care stau în Carei, nu au reușit să-și facă puțin timp pentru acest eveniment deosebit.
A consemnat Szasz Lorand