Pe data de 17 august îl vom comemora la Carei pe maestrul Stefan Ruha, virtuoz al viorii și profesor universitar, artist emerit, un ultim reprezentant al violonisticii romantice de talie internațională.

capata1
Născut la Carei, a venit la Cluj imediat după cel de-al Doilea Război Mondial și a îndrăgit mult acest oraș. Talentul său inegalabil și perseverenţa, tenacitatea, studiul intens și pasiunea pentru muzică, l-au dus pe cele mai înalte podiumuri de concert și l-au încununat cu prețioase premii naționale și internaționale, distincții, titluri și diplome: Laureat al premiului I la prima ediție a concursului G.Enescu în 1958, premiul 3 la dificilul Concurs internațional P.I. Ceaikovski, premiul 2 (premiul 1 nefiind acordat) la Concursul Marguerite Long-Jaques Thibaud de la Paris, artist emerit, cetățean de onoare la Satu Mare, Carei, Cluj etc.
Muzician complex, a practicat pe lângă activitatea solistică și pe cea camerală, excelând și ca profesor. A compus numeroase cadente la concertele pe care le cânta sau a realizat orchestrații pentru unele piese pe care obișnuia să le dea la bis. Repertoriul său violonistic a cuprins aproape toate concertele importante, precum și piese sau sonate cvartete, trio-uri , interpretarile sale excelând prin virtuozitate și romantism. Sunetul viorii sale era inconfundabil, pornit din inimă, reușind să ajungă în adâncul inimilor auditorilor. Vioara făcea parte din corpul său, din întreaga sa Ființă, iar degetele sale erau o prelungire a sufletului și a inimii sale generoase.
Am avut marea șansă să fac parte din cercul său magic, atât în cadrul Filarmonicii clujene cât și în particular, participând la început la cursurile de măiestrie pe care dânsul le ținea estival în Ungaria. ŞTEFAN RUHA a fost modelul meu violonistic încă de pe băncile şcolii, idealul meu de sonoritate și virtuozitate, de tehnică violonistică. Am descoperit din primul moment și un Om deosebit, un prieten cu suflet larg, un Om de la care am învățat enorm și alături de care am cântat chiar și ca solistă. N-am să uit niciodată momentele înălțătoare pe care le-am trăit cântând împreună Dublul concert de J.S. Bach, Vivaldi sau Corelli. Omagiul meu pentru dânsul a fost o amplă teză de doctorat „Fenomenul Ştefan Ruha, virtuoz și simbol al artei violonistice a secolului XX” și cele trei cărţi provenite din lucrarea de doctorat. După trecerea sa în neființă, am susținut numeroase recitaluri în biserici, preluând repertoriul pe care dânsul obişnuia să-l interpreteze, acompaniată fiind de Ekaterina Botar, una dintre colaboratoarele sale îndrăgite. Cu siguranță că vor mai exista și alte cărţi sau concerte pe care le voi realiza, păstrând în acest fel flacăra vie pentru memoria celui ce a fost violonistul și profesorul ŞTEFAN RUHA. Recunoştinta veşnică maestrului și minunatei sale soții Iulia Ruha!
Dr. Mirela Capătă

capata2