Interviu cu fostul deputat UDMR Erdei Doloczki Istvan
Reporter: – Cum aţi caracteriza activitatea dumneavostră de membru al Camerei Deputaţilor timp de două decenii?
Erdei D. Istvan: – După 20 de ani, am considerat că este normal să nu candidez pentru un nou mandat. Consider că cinci mandate sunt suficiente şi trebuie să ştii să te şi opreşti, dacă ai început ceva trebuie să şi finalizezi. A fost o experienţă foarte frumoasă, fiindcă pe parcursul a 20 de ani, un mandat am activat în Comisia pentru Industrii şi Servicii, meseria mea de bază fiind cea de inginer în domeniul enrgetic, acolo m-am simţit foarte bine, după care a trebuit să accept să fiu cooptat la Comisia buget, finanţe şi bănci. Nu zic că a fost uşor, fiindcă am învăţat eu ceva din economie, dar oricum asta e o altă meserie, mai ales cum funcţionează sistemul bugetar , cel fiscal. N-am avut ce face, m-am pus la masă şi am început să învăţ. Cam un an şi ceva am învăţat, am solicitat cărţi colegilor care erau profesori, cadre didactice de specialitate la diferite universităţi din ţară. Unii râdeau de mine, alţii mi-au spus să mă înscriu la facultate. Le-am răspuns că nu vreau să fac facultate, nu îmi trebuie diplomă, ci vreau să ştiu pentru mine, să înţeleg şi eu ce vorbiţi. În Comisa de buget, finanţe am activat încă patru mandate.
Reporter: – Care consideraţi că sunt principalele dumneavostră realizări în calitate de deputat?
Erdei D. Istvan: – Referitor la realizări, dat fiind faptul că sunt membru UDMR, care este reprezentat în Parlament cu 6, 7 sau 8%, în funcţie de situaţie, evident că toate rezultatele sunt proporţionale cu acest procent. Le spuneam de foarte multe ori alegătorilor că, dacă ai o listă pe care sunt o sută de probleme şi reuşeşti să rezolvi şapte, înseamnă că ai făcut o treabă bună. Dacă rezolvi zece sau douăzeci, atunci ai făcut o treabă şi mai bună. Dar asta nu întotdeauna este garantat. Oricât de bună ar fi ideea, dacă nu găseşti încă 44% care să te susţină, nu trece. În Parlament se votează. Poţi să vorbeşti, poţi să mergi la televiziuni, poţi să dai interviuri foarte frumoase şi foarte valoroase, dar dacă nu găseşti încă 44% dintre membrii Camerei care să te voteze, proiectul de lege sau iniţiativa rămân promisiuni nerealizate. Lucrări la care m-am siţit bine şi am activat a fost Legea energiei. După aceea am lucrat la Codul Fiscal, la Codul de Procedură Fiscală, Legea privind funcţionarea Curţii de Conturi. Am avut şi succese în sensul că, de exemplu, am reuşit, după multe discuţii, ca Curtea de Conturi să aibă şi rol de îndrumare. Este un lucru bun pentru că dacă venea un inspector în control interpreta într-un fel, venea apoi un alt inspector şi interpreta în alt fel, adică ceea ce ai făcut bine într-un an, peste doi ani putea deja să nu mai fie bine.
Reporter: – Aţi înregistrat şi eventuale eşecuri în cei 20 de ani?
Erdei D. Istavn: – După cum era normal, au fost şi eşecuri. N-am reuşit un lucru, deşi am încercat în fiecare mandat. Există o regulă: poţi să depui doar o dată o iniţiativă legislativă într-o sesiune. Dacă în februarie, martie nu ai reuşit să o treci, în decembrie nu o vei trece. Deci, cam o dată pe an depuneam aceast iniţiativă. Se ştie că statul are datorii faţă de contribuabili. Sunt cazuri în care, ori prin sentinţe judecătoreşti, ori prin alte căi, cetăţeanul are dreptul să recupereze nişte bani de la stat. Însă nu există un termen, adică în cât timp trebuie statul să plătească înapoi respectiva sumă. Eu, cetăţean, dacă am datorii la stat, vine şi mă execută. În schimb, dacă statul are datorii către mine, atunci nu. Am încercat, la un moment dat am ajuns la un numitor comun cu ministrul de Finanţe de atunci, ca să dăm termen de un an, fiindcă un an este un termen rezonabil. Într-adevăr, aceste cheltuieli sunt neprevăzute, deci nu sunt bugetate. Statul nu ştie că în august va pierde un proces şi va fi obligat să plătească suma cutare. Am zis că hai să luăm un an, care cuprinde o perioadă de bugetare şi cineva care reprezintă statul,fie primărie, consiliu local, consiliu judeţean, orice altă instituţie, dacă ia cunoştinţă de o asemenea datorie, poate să o bugeteze pentru anul viitor. N-a reuşit. Majoritatea spunea “bine, bine, dar ce se întâmplă dacă statul nu are bani”. Bine, dar ce se întâmplă dacă eu nu am bani? Atunci vine statul şi mă execută. Consider că este un eşec nemaipomenit. Eu sper că noul parlament se va gândi şi la asta. O altă problemă cu care timp de 20 de ani nu am reuşit să ajung la capăt, nu numai eu, ci nici Parlamentul, este Legea lobby-ului. Toată lumea vorbeşte presiune politică, dar e foarte greu să faci diferenţă dintre a face lobby sau a face presiune politică. Dacă eu m-am dus la ministrul de resort, cum ar fi cel al Transporturilor, pentru a interveni să se termine odată drumul de ocolire al municipiului Carei, putea să interpreteze “ăsta vine şi mă presează că eu sunt bugetar”. Dar era revoltător când dădeau bani un milion de lei pe an pentru o lucrare aşa de mare. Situaţia a fost valabilă şi pentru Satu Mare.
Reporter: – Cum aţi reuşit să împăcaţi activitatea progesională cu viaţa de familie?
Erdei D. Istvan: – A fost frumos, a fost foarte greu, mai ales la început, fiindcă eu sunt un tip care ţine foarte mult la familie. Am doi copii, care erau mici atunci, băiatul era mai mărişor, dar fetiţa era mai mică. Nu numai munca de la Bucureşti îmi consuma timpul, căci plecam luni şi mă întorceam de regulă joi seara de la Bucureşti, dar şi la sfârşit de săptămână aveam activităţi în teritoriu. Am zis că dacă oamenii m-au votat, atunci eu trebuie să vin la evenimentele organizate de ei, pentru că pentru orice comunitate, oricât de mică, oricât de săracă să fie, e vorba de evenimentul lor, fie că e vorba de unul civic sau de unul bisericesc. Trebuia să fiu acolo. Au fost duminici în care am fost la trei slujbe: am început cu greco-catolicii, am fost la reformaţi, am fost la ortodocşi. Am mers peste tot unde am fost invitat, eu n-am refuzat niciodată pe nimeni. Rezultatul s-a şi văzut ulterior în voturile pe care le-am putut obţine în aceste mandate, întrucât dacă oamenii nu aveau încredere în mine nu mergeau la vot sau nu votau cu mine şi cu UDMR.
Reporter: – Un mesaj către cititori dacă aveţi…
Erdei D. Istvan: – Pe această cale, mulţumesc încă o dată pentru susţinerea acordată timp de 20 de ani de către cetăţenii din zona Careiului, a Tăşnadului şi a întregului judeţ Satu Mare.
A consemnat Szasz Lorand
