Un individ devenit marginal, cunoscut publicului drept eternul candidat conflictual, încearcă să îşi creeze capital politic, pe care speră să-l fructifice în voturi, utilizând o reţetă deja brevetată, dar de-a dreptul expirată. Singura şansă de a ieşi în evidenţă a acestui candidat conflictual o constituie atacurile la persoană, autovictimizările şi cât mai mult scandal.
Dacă stăm să ne gândim bine, individul marginal tot timpul a fost pus pe scandal. În acest fel încearcă să-şi mascheze lipsa realizărilor şi a alternativelor. Căci pur şi simplu nu are aşa ceva. A cam furat startul campaniei electorale, practicând de o bună perioadă de timp atacurile la persoană. De fapt, asta a ajuns să îl caracterizeze. Nu are niciun interes să participe la dezbateri civilizate, cărora nu le poate face faţă, ci doar să jignească cât mai suburban.
În încercarea sa disperată de a atrage atenţia alegătorilor asupra sa îşi va înteţi atacurile. Cea mai simplă soluţie pentru toţi candidaţii o constituie ignorarea sa completă. Căci dacă nimeni nu-i răspunde, acest politician marginal va ajunge să se certe singur, mai ceva ca un papagal conflictual. Jignirile sale suburbane pot fi rezolvate după campanie pe calea instanţelor judecătoreşti.
O altă componentă de bază a reţetei sale o constituie autovictimizările. Deşi nu mai scrie nimeni despre el de câteva luni bune, căci nu merită tocită tastatura pe un asemenea individ, el încearcă să inducă alegătorilor ideea că este tot timpul atacat. Singura care mai scrie de el este presa de famiglie, fără să realizeze penibilul de situaţie. Poate vreun jurnalist neavizat, în viitorul apropiat, va mai scrie despre el, dar numai pe motive de portofel.
A treia componentă a reţetei expirate o constituie scandalul. Însă degeaba tot va încerca să provoace scandal dacă nu îi va răspunde nimeni, nici măcar comentatorii de pe reţelele de socializare. Nu de alta, dar lumea şi-a dat seama de falsitatea problemelor cu care iese la rampă. Nu ar fi exclus ca reţeta să mai cuprindă şi ceva naţionalism ieftin, de paradă, cu vehicularea unor pretinse discriminări care există doar în căpşorul său neadaptat realităţilor locale.
În concluzie, candidatul maginal trebuie lăsat să se facă singur de rahat, fără să fie conturbat. Mai bine ca el şi presa de famiglie în mod sigur nimeni nu ştie cum să se umple de atâta ridicol. Atâta merită chiar şi un candidat marginal, pus pe harţă şi scandal.
Szasz Lorand
