În încercarea de a-şi acoperi lipsa de implicare în stoparea mirosurilor pestilenţiale care au învăluit Careiul, Garda de Mediu Satu Mare încearcă să paseze responsabilitatea înspre Primăria Carei. Astfel, Garda de Mediu Satu Mare iese în spaţiul public cu tot felul de prevederi ale Legii 123/2020, cunoscută publicului larg sub numele de “Legea mirosurilor”.
Într-adevăr, această lege ar oferi Primăriei Carei o serie de instrumente pentru a stopa sursa mirosurilor pestilenţiale provenite de la firma care produce biogaz pe platforma fostei fabrici de zahăr. Deocamdată această este singura sursă de poluare olfactivă confirmată de Garda de Mediu la nivelul Careiului. Totul sună mirific şi frumos, însă şi conducerea Gărzii de Mediu ştie la fel de bine cum ştiu şi alţii că, deocamdată, legea respectivă este inaplicabilă întrucât nu există norme metodologice. Mai pe româneşte spus, Garda de Mediu Satu Mare îşi bate joc de careieni, invocând prevederile unei legi care nu pot fi puse în aplicare până la apariţia normelor metodologice. Prin astfel de tertipuri ieftine, Garda de Mediu Satu Mare încearcă să-şi ascundă lipsa de implicare în soluţionarea definitivă a problemei.
Numai cei foarte naivi din fire mai pot crede balivernele Gărzii de Mediu, care susţine că nu are instrumente legale pentru a opri poluarea olfactivă a unui întreg municipiu. Dacă Garda de Mediu nu poate pune capăt poluării mediului, atunci cine naiba o mai poate face în această ţară în care fuga de responsabilitate a devenit un sport naţional? Să sperăm că nu sunt adevărate zvonurile că această lipsă de implicare este dictată de la un nivel mai înalt de către un demnitar despre care s-a mai scris în presă că foloseşte deconcentratele cu atribuţii de mediu în interes personal. Deja ar fi prea de tot!
