Interviu cu Maria Ardelean, preşedintele Asociaţiei pentru Protecţia Animalelor Puffi Carei

Reporter: – Ce înseamnă în cifre activitatea Asociaţiei Puffi în ultimii cinci ani?
Maria Ardelean: – În toată acestă perioadă ne-am străduit să sterilizăm cât mai mulţi câini pentru a scădea efectivele de câini abandonaţi în Carei. Dacă vorbim de ultimii cinci ani, am încercat, împreună cu Primăria Municipiului Carei, să inventariem toţi câinii din gospodăriile populaţiei. Sigur, au fost şi respingeri din partea unor cetăţeni, dar în general numărul câinilor s-a situat undeva aproape de cinci mii. Am organizat în aceasta perioadă campanii de sterilizare, la care am cerut şi sprijinul Poliţiei Locale. S-a mers din casă în casă pentru a-i determina pe oameni să înţeleagă că sterilizarea este singura garanţie să nu se înmulţeasca câinii. La început, oamenii au fost mai reticenţi, pe urmă unii cetăţeni şi apoi tot mai mulţi au înţeles rostul sterilizării. Înafară de campanii de sterilizare, am încercat tot timpul să umblăm pe la case, să-i facem să înţeleagă de ce e bine să-şi sterilizeze căţelul. De fapt, din două motive: nu se înmulţesc aiurea, ca pe urmă să se arunce pui de catei, şi un alt avantaj, câinii nu fac tumori, indiferent că sunt femele sau masculi. Până în prezent am sterilizat un număr însemnat de câini, peste 1.730 şi peste 170 de pisici. Am dat în adopţie peste 1.000 de câini, atât în oraş şi comunele din jur, dar şi în alte judeţe (Bihor), precum şi în străinătate, în Germania un număr destul de însemnat, în Canada şi Ungaria. Câinii noştri sunt apreciaţi pentru că se vede că sunt îngrijiţi, se socializează cu ei, ceea ce este foarte important în cazul unei adopţii.
Reporter: Care sunt sursele de finanţare ale Asociaţiei Puffi? Cu ce a sprijinit Primăria Carei activitatea Asociaţiei Puffi?
Maria Ardelean: – În toata acestă perioadă, mai bine zis până în 2016, am avut un protocol de colaborare cu Primăria Carei. Adăpostul pe care îl avem se cunoaşte că este o improvizaţie. Am pornit de la zero. A fost nevoie să curăţăm terenul şi să încercăm să încropim un adăpost unde să funcţionăm. Am construit ţarcuri pe o suprafaţă mică, foarte înghesuită. Nu am avut aprobarea nimănui, dar totuşi am avut curajul să facem un mic adăpost în vechea cazarmă militară. Dacă este voinţă din partea tuturor, se pot face lucruri bune pentru cetăţenii oraşului. Cu banii primiţi prin protocolul de colaborare cu Primăria Carei, am reuşit să sterilizăm foarte mulţi câini. Am sterilizat şi pisici cât a existat protocolul. De asemenea, am vaccinat, deparazitat intern/extern, am făcut tratamente căţeilor bolnavi, am cumpărat hrană, materiale necesare curăţeniei şi igenizării spaţiilor de cazare a câinilor, am asigurat combustibil pentru prepararea hranei căţeilor, recipiente pentru mâncarea şi apa câinilor, deratizarea locurilor unde trăiau mii de şobolani. Am fost ajutaţi mult de oameni de bine, care ne-au donat mâncare, bani şi alte lucruri necesare căţeilor. Din păcate, în anul 2017 am avut un protocol pe cinci luni, iar în acest an am rămas fără acest protocol, adică fără banii necesari pentru continuarea activităţii. Am avut noroc că mai sunt oameni cu suflet ce iubesc necuvântatoarele şi ne mai sprijină cu hrană pentru căţei, lemne pentru pregătirea mâncării, oameni care ne sprijină şi cu nişte bănuţi. Nu sunt mulţi, dar ne prind tare bine.
Reporter: – Care este gradul de ocupare al adăpostului administrat de asociaţie?
Maria Ardelean: – Adăpostul nostru este pentru un număr de cel mult 50 de câini, dar la ora actuală avem aproape o sută de câini aici. De asemenea, avem câini ţinuti în fostere, atât câini mari cât şi puiuţi. De aceea, se impune în mod obligatoriu construirea unui adăpost care să respecte rigorile autorizării şi funcţionării lui în norme legale.
Reporter: Care sunt motivele pentru care mai există câini fără stăpân prin oraş? De unde provin aceşti câini?
Maria Ardelean: – Din păcate, mai sunt câini pe stradă, însă nu mulţi, dacă vrem cu adevărat să recunoaştem câte haite de câini erau cândva. Acum rar mai vezi doi, trei câini la un loc. Câinii se mai ţi pierd, dar cei mai mulţi căţei provin din comunele învecinate Careiului. Am găsit un număr însemnat de câini abandonaţi cu microcip din comune. Am făcut nenumărate plângeri la Poliţia Carei, iar o parte dintre stăpâni au fost amendaţi substanţial. Însă sunt şi câini abandonaţi fără microcip, provenind tot din comunele din zonă, iar faţă de stăpânii acestora n-ai cum să iei măsuri. Din păcate, nici organele abilitate nu sunt interesate să urmărească aceşti cetăţeni care îşi abandonează câinii în zona municipiului Carei. De asemenea, sunt medici veterinari care pe raza comunei pe care o au în concesiune nu au microcipat toţi câinii. Şi atunci cum fac vaccinul antirabic?
Reporter: – Care sunt motivaţiile voluntarilor asociaţiei Puffi?
Maria Ardelean: – Voluntarii Asociaţiei Puffi sunt foarte dornici să nu mai fie câini pe stradă, iar cetăţenii să-şi sterilizeze patrupedele. Primăriile comunelor din jurul municipiului Carei, cu toate că există lege care stipulează obligativitatea gestionarii câinilor fără stăpân de către administraţiile publice locale, nu se implică absolut deloc. În luna martie a acesui an am vorbit cu toate primăriile din jur, 12 la număr, să le sprijinim în sterilizarea gratuită. Nicio primărie nu şi-a exprimat dorinţa de sterilizare, cu toate că mulţi cetăţeni din comunele respective sunt dornici să-şi sterilizeze câinele sau pisica. Doar prin sterilizare se reduce numărul câinilor şi al pisicilor. Hingerismul nu e o soluţie, se cheltuiesc bani fără rezultatele scontate. Voluntarii doresc, de asemenea, ca toate organele statului, şi nu numai, să se implice în stoparea abandonului. Adică Poliţia Locală, municipală, medicii veterinari şi, de ce nu, chiar şi cetăţenii să sesizeze când văd că dintr-o maşină se aruncă câini.
Reporter: – Ce vă determină să coordonaţi în continuare activitatea asociaţiei, în loc să vă bucuraţi de traiul liniştit de pensionar?
Maria Ardelean: – Activitatea de coordonare şi conducere a Asociaţiei Puffi este o activitate deosebit de responsabilă şi, totodată, foarte grea. O activitate pur voluntară, făcută cu suflet faţă de aceste necuvântătoare. Dupa ce am ieşit la pensie, am fost rugată să lucrez în continuare pentru nu mai puţin de 5.500 lei la Cartea Funciară, dar am refuzat, ştiind că trebuie să continui acestă activitate de a salva suflete, de a-i face pe oameni să înţeleagă rostul sterilizării, nu abandonul sau uciderea prin hingerism. Visul meu este să construiesc un adăpost acestor necuvântătoare, să le las o căsuţă a lor, sper din suflet să mă ajute Bunul Dumnezeu. Recunosc, îmi este foarte greu. Dacă aş fi indiferentă, mi-aş vedea de pensia mea, de nepoţica mea pe care o ador, dar cine să se ocupe de aceste suflete? Am pus mult suflet şi sacrificii în tot ceea ce am făcut până acum, în ceea ce fac eu, de dimineaţa şi până seara, fără să am sărbători, duminici, concedii. Sigur, mă gândesc că trebuie să vină cineva mai tânăr, mai în putere, care să preia această ştafetă responsabilă.
Reporter: – Ce s-ar întâmpla dacă dumneavoastră şi voluntarii aţi renunţa să continuaţi activitatea Asociaţiei Puffi?
Maria Ardelean: – Dacă eu şi cei câţiva voluntari nu ne-am ocupa de activitatea asociaţiei, ar fi un dezastru. Din nou s-ar înmulţi câinii necontrolat în Carei. După un studiu făcut de americani, din doi câini, în şapte ani, se poate ajunge la 63.000 de căţei. În toate ţările civilizate, cu oameni normali, sterilizarea câinilor şi a pisicilor este absolută.
Reporter: – Care credeţi că sunt motivele pentru care activitatea Asociaţiei Puffi este criticată de câţiva careieni, iar o parte a presei locale susţine aceste critici?
Maria Ardelean: – E cel mai uşor să critici pe oricine, în cazul nostru asociaţia. Dar invit pe oricine să facă voluntariat o lună, sa vină cu mine zi de zi, ceas de ceas, să vadă ce uşor e. Hai să fim serioşi, am vreo obligaţie? Nu, dar conştiinţa mă determină şi dragostea faţă de aceste necuvântătoare. Cel mai uşor e să critici. Atunci când arăţi cu degetul înspre cineva, fii atent, căci trei degete rămân înspre tine, deci tu ai vina mai mare, dar nu recunoşti. De ce să nu recunoaştem că sunt şi oameni răi, invidioşi, care n-au făcut în viaţa lor un bine? Dar sunt şi oameni minunaţi, cu coloană vertebrală sănătoasă, care recunosc că, dacă n-am fi fost noi, asociaţia, ar fi fost vai şi amar de câţi câini erau pe străzi. Sunt mulţi oameni plecaţi din Carei încă înainte de Revoluţie, care apreciază că nu sunt câini pe stradă. Pe cei care sunt puşi pe criticat tare aş vrea să-i văd făcând activitate volunarială oriunde, la copii, bătrâni, protecţia mediului, să văd ce pot şi cât pot face.
Reporter: – Ce le transmiteţi celor care critică activitatea Asociaţiei Puffi?
Maria Ardelean: – Pe toţi cei care critică Asociaţia Puffi îi invit alături de noi la toate activităţile noastre.
Reporter: – Care sunt planurile de viitor ale Asociaţiei Puffi?
Maria Ardelean: – Marele vis al nostru rămâne construirea unui adăpost modern pentru câini şi pisici în acest frumos oraş. Avem nevoie de teren şi de protocol în continuare pentru a putea continua acesta activitate de suflet şi foarte responsabilă. Le mulţumim tuturor acelora care au încredere în noi şi ne-au sprijinit în activităţile desfăşurate.
A consemnat Szasz Lorand