Reputatul biolog careian Karácsonyi Károly a oferit portalului Anziksz un interviu pe marginea isteriei declanşate de o parte a presei locale referitor la tăierile de copaci din parcul dendrologic din municipiul Carei. Karácsonyi Károly a respins în mod categoric acuzaţiile potrivit cărora ar fi fost tăiaţi unii arbori sănătoşi din parc.
Declaraţiile biologului Karácsonyi Károly:
„Am venit acasă, în Carei. Am dorit să văd ce s-a întâmplat cu arboretul din parc, căci din toamnă s-a stabilit să efectuăm o serie de lucrări. Pe de o parte, am făcut rost de material nou, care a şi sosit. Pe de altă parte, a fost vorba să îndepărtăm unele exemplare, de fapt câţiva copaci care nu mai aveau viaţă, care trebuiau tăiaţi, lucru care aduce în discuţie anumite teme. Practic, nu a fost stabilit ce se va tăia, au fost doar identificaţi copacii care nu mai trăiesc. Aş vrea să adaug, însă nu în calitate de de specialist cu ştiinţe aprofundate, ci doar de persoană cu experienţă în domeniu, eu ştiu că, de exemplu, în cazul coniferelor, pentru că un brad austriac a fost cel de la care a pornit disputa, dacă frunzele se uscă, acel exemplar nu îşi mai reveni niciodată, spre deosebire de foioase. În cazul în care un conifer îşi pierde coronamentul, acela este mort. Faptul că elimină răşină se poate întâmpla şi după ce este tăiat. Deci şi copacul tăiat elimină răşină, dar acesta nu este un criteriu. S-a născut întrebarea dacă nu a fost tăiat un exemplar, căci este vorba de un exemplar superb, care, de fapt, mai trăia. După părerea mea, nici nu poate fi vorba de aşa ceva”.
„Să punem problema şi din punct de vedere etic. Un careian, fără să mă consider aici un mare specialist, de ce ar face un asemenea lucru, să taie un copac superb sau să contribuie la tăierea lui? Nu pot să îmi închipui un asemenea lucru din punct de vedere etic. Ar fi un lucru atât de urât din punct de vedere moral încât, personal, având în vedere şi calitatea mea de vârtnic, nu aş avea curajul să mi-l asum”.
„În urmă cu decenii, parcul din Carei nici nu a mai fost un arboret, ci doar o colecţie de salcâmi şi alţi arbori sălbatici. Ideea era că odată va deveni arboret, adică o colecţie de arbori rari, primul criteriu fiind că aici trebuiesc făcute înlocuiri. Deci parcul nu este o pădure. Acest lucru se întâmplă şi azi. Am vorbit cu foarte mulţi oameni, cu care m-am întâlnit aici şi în străinătate, şi toţi mi-au spus: da, e bună treaba, se dezvoltă în direcţie bună. E clar că este nevoie de timp pentru ca copacii tineri să crească, dar, din punctul meu de vedere, de persoană consultată în această problemă, sper că lucrurile au mers într-o direcţie bună”.
„Declar în faţa oricărui for că nu am beneficiat de niciun avantaj material în urma acestui lucru (al tăierilor de copaci din parc – n.r.). Nici nu mă interesează astfel de treburi. De ce fac asta? Pentru că mă simt careian. Aici am copilărit, aici am crescut, am umblat prin parc de când eram copil, iar ca biolog sunt foarte ataşat nu doar de speciile care cresc în sălbăticie, ci şi de cele ornamentale cultivate. Din acest motiv, o iau în nume de rău dacă cineva presupune despre mine că, din anumite interese, aş tăia sau aş contribui la tăierea unor copaci despre care consider că locul lor este acolo (în parc- n.r). Este ca şi cum omul ar comite nu ştiu ce infracţiune. Dar să acuzi pe cineva de asemenea lucruri, din anumite motive, să nu insistăm acum asupra lor, consider că nu este fair-play. Resping în mod categoric asemenea acuzaţii. Ba chiar mai mult, dacă vine un specialist aici, să şi vină, stau de vorbă cu el cu plăcere. Însă nu stau de vorbă cu tot felul de amatori, care habar nu au despre ce vorbesc, pentru că nu ai ce vorbi cu ei. În cazul în care constat că acel specialist are dreptate, mă aplec în faţa lui. Toată lumea poate greşi, însă noi am avut grijă tot timpul. Când au început lucrările (în parc – n.r.), prima oară am făcut o cartotecă cu fiecare exemplar. Fiecare copac din parc este numerotat, fiind fişat. Deci am ştiut că un copac creşte în acest loc, îşi are locul aici în parc sau nu. Aşa am pornit. Nu doar am început să tăiem. Asta e o părere absurdă, cu care nu merită să o discutăm. Mai vreau să spun doar un lucru: dacă nu ne poţi ajuta, nu ne sta în cale. Noi vrem să facem o treabă bună. Acest lucru e sigur. Dacă, într-adevăr, am greşit din punct de vedere profesional, îmi asum răspunderea”.
Interviul realizat de portalul Anziksz:
Cine este Karácsonyi Károly
Karácsonyi Károly s-a născut 14 ianuarie 1942, în Godollo (Ungaria). Absolvent al Univesităţii Babeş-Bolyaly din Cluj Napoca, promoţia 1964, acesta ocupă în 1969 postul de muzeograf la Muzeul Orăşenesc Carei.
Karácsonyi Károly publică din 1967. La început a activat la Studii şi Cercetări de Biologie, respectiv Revista Muzeelor şi Monumentelor din Bucureşti, apoi la Nymphaea din Oradea, respectiv Studii şi Comunicări din Satu Mare.
Ulterior, numeroase publicaţii de specialitate din România, Ungaria, Austria şi Germania i-au publicat peste 70 de studii ştiinţifice. A participat la reuniuni științifice internaționale: Illmitz, Linz, Cluj, Pécs, Godollo, Sopron și Gundelsheim. În studiile sale, a prezentat în special flora din judeţele Satu Mare, Bihor şi Sălaj. A realizat documentaţiile ştiinţifice pentru mai multe zone naturale protejate. A realizat colecţia secţiunii de ştiinţe ale naturii a Muzeului Carei, compusă din 28.000 de piese. În paralel, a coordonat şi lucrările de modernizare a parcului dendrologic Carei. În 2010, a fost distins cu titlul Pro Urbe al municipiului Carei.
Karácsonyi Károly este deţinător al premiului Academiei Române pentru lucrarea „Flora şi Fauna judeţului Satu Mare”,apărută în 1995. În 2011, şi-a luat doctoratul cu lucrarea „Flora şi vegetaţia dealurilor Tăşnadului şi a colinelor marginale”.
