Teatrul Naţional „Ion Luca Caragiale” Bucureşti

teatru
31 decembrie 1852 – este inaugurat la Bucureşti Teatrul cel Mare (ulterior Naţional), situat pe calea Victoriei, construit după planul arhitectului vienez Heft. Clădirea va exista până la 24 august 1944, când va fi distrusă în urma unui bombardament al naziştilor.
În următorii 29 ani Teatrul Naţional continuă să funcţioneze în sălile: Comedia (Majestic) şi Studio (Piaţa Amzei).
20 Decembrie 1973 – este inaugurată noua clădire a Teatrului Naţional cu trei săli de spectacol: Sala Mare, Sala Mică şi Sala Atelier. Proiectul iniţial (1964-1973) a fost semnat de arhitecţii Horia Maicu, Romeo Belea, Nicolae Cucu. Arhitectura clădirii se înscria în modernismul anilor ’60, dar a rămas neterminată la exterior, pentru că nu a fost pe placul familiei Ceauşescu. Forma de „pălărie” care i-a devenit simbol, i-a fost fatidică. Faptul că forma clădirii nu amintea de o „casă” în sens clasic şi aducea cu o pălărie, pare să fi fost cauza pentru care Ceauşescu a cerut în 1978, după un incendiu la Sala Mare, remodelarea ei, atât la exterior, cât şi la interior. În urma modificărilor în Sala Mare s-a amenajat loja familiei Ceauşescu şi a apărut o nouă faţadă (în stil nordcorean) pe placul Conducătorului, dar a fost afectată structura de rezistenţă a întregii clădiri.
După reabilitarea din perioada 2010 – 2014 Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” Bucureşti dispune de şapte spaţii de joc: Sala Mare – 950 de locuri (în imagine), Sala Mică – 250 de locuri, Sala Studio – 598 de locuri, Sala Atelier – 300 de locuri, Sala Pictura – 286 de locuri, Sala Media şi Amfiteatrul în aer liber (situat pe acoperiş).
………………………………………………………………………….
SPECTATOR CAREIAN *Cultura face diferenţa*
Pagina de Facebook „Spectator Careian” vă oferă informaţii la zi din viaţa culturală a urbei noastre.