Clasa a IX-a F de la Liceul Teoretic Carei a sărbătorit Ziua Mondială a Zonelor Umede printr-o sesiune informativă, în cadrul căreia a avut loc prezentarea importanţei evenimentului, a zonelor umede pentru reducerea riscurilor dezastrelor, a utilizării zonelor umede pentru a minimiza pagubele provocate de dezastre. De asemenea s-au vizualizat fotografiile realizate de către elevi în zonele umede din jurul municipiului Carei. Activitatea a fost coordonată de profesorul Gabriela Menţiu, coordonator Eco-Şcoală.


Mesajele cheie lansate odată cu tema de anul acesta pentru Ziua Mondială a Zonelor Umede în 2017 sunt: «Zonele umede sunt o protecție naturală împotriva dezastrelor și ne ajută să facem față evenimentelor meteorologice extreme», «Zonele umede bine gestionate asigură comunităților adaptabilitatea necesară în cazul dezastrelor», «Luați măsuri care contribuie la conservarea și promovarea utilizării durabile a zonelor umede!».
Ziua mondială a zonelor umede este marcată în fiecare an, la 2 februarie, pentru a sublinia necesitatea menținerii caracterului ecologic al zonelor umede. La 2 februarie 1971 a fost semnată Convenția Ramsar, actul internațional care reglementează zonele umede.
Actul internațional care reglementează zonele umede este Convenția asupra zonelor umede, numită și Convenția Ramsar. Convenția este un tratat interguvernamental care oferă cadrul legal pentru acțiunile de la nivel național și pentru cooperare la nivel internațional, în vederea conservării și folosirii înțelepte a zonelor umede și a resurselor acestora,. Obiectivul declarat al Convenției Ramsar este acela de a conserva zonele umede, fauna și flora care servesc ca habitat al păsărilor acvatice. Deși zonele umede acoperă doar 1% din suprafața planetei, ele sunt responsabile într-o proporție foarte mare de schimburile bio-geo-chimice dintre uscat, atmosferă și sistemele hidrologice, la scară regională și globală.
Zonele umede au fost definite ca fiind întinderile de bălți, mlaștini, ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce sau sărată, inclusiv întinderi de apă marină a căror adâncime la reflux nu depășește șase metri.
Din păcate, 64% dintre zonele umede au dispărut după 1900, iar cele care mai rezistă sunt adesea degradate de personale care depind în mod direct de ele. Pe de altă parte, se estimează că până în 2025, 35% din populația globului trebuie să facă față declinului aprovizionării cu apă.
În privința unei soluții care să împace dezideratul de a permite populațiilor accesul la un nivel de trai decent cu garantarea protejării zonelor umede, ONU a stabilit o serie de obiective de dezvoltare durabilă care stabilesc că reducerea sărăciei presupune, în realitate, protejarea și restaurarea ecosistemelor cum ar fi, în cazul de față, zonele umede.
Astfel, obiectivele de dezvoltare durabilă, stabilite de ONU, prevăd trei dimensiuni esențiale: dezvoltarea economică, ce presupune garanția că populațiilor le sunt asigurate mijloacele necesare de trai și sănătate; dezvoltarea socială, care se referă la cooperarea, respectul și încrederea între grupurile sociale și promovarea egalității între sexe; protecția mediului, care vizează conservarea și restaurarea ecosistemelor Terrei.
In anul 2017 evenimentul de mediu ”2 februarie – Ziua Mondială a Zonelor Umede”, are ca temă ”Zonele umede pentru reducerea dezastrelor” în cadrul sloganului ”Protejarea zonelor umede ajută la prevenirea fenomenelor meteo extreme” care a fost aleasă pentru a evidenţia rolul important pe care îl joacă zonele umede în reducerea impactului evenimentelor meteorologice extreme, precum: inundații, secete și cicloane. Ele acționează ca un burete natural, care absoarbe și stochează excesul de precipitații și reduce revărsările de ape. Pe parcursul sezonului uscat, zonele umede eliberează apa stocată, întârziind instalarea secetei și reducând deficitul de apă.
În ultimii 35 de ani, frecvența calamităților naturale aproape că s-a dublat pe tot globul, multe fiind determinate de schimbările climatice și pericolele climaterice, cum ar fi inundații, cicloane tropicale și secete. Potrivit Departamentului Apă al Organizației Națiunilor Unite,  90% dintre calamitățile naturale sunt legate de apă. Grupul Inter-guvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC) prezice chiar mai multe evenimente extreme pe viitor ca urmare a schimbărilor climatice.
Tributul uman este tragic: 1,35 milioane de oameni au murit ca urmare a unor dezastre naturale între anii 1996 și 2015. Circa 90% din decese s-au înregistrat în țările cu venituri joase și medii. În ceea ce privește pierderile materiale, calamitățile naturale au cauzat pagube de 3.3 trilioane de dolari între 1980 și 2014.
Cu toate acestea, publicul larg nu este în mare parte conștient de modul în care zonele umede ne protejează. De fapt, de multe ori oamenii văd zonele umede ca zone pustii; ceva care urmează să fie transformat pentru a răspunde altor scopuri. Oamenii de știință estimează că cel puțin 64% din zonele umede din lume au dispărut din 1900.
Dezastre sau pericole?
Ne gândim la inundații, secete, tsunami, cicloane/uragane, cutremure și alte evenimente extreme ca și dezastre. Dar, de fapt, acestea sunt pericole naturale. Un dezastru este distrugerea severă, care este cauzată unei comunități sau națiuni, în pierderi umane, materiale, economice sau de mediu.
Utilizarea  zonelor umede pentru a minimiza pagubele provocate de dezastre
Definite ca zone care sunt inundate cu apă, fie sezonier sau permanent, zonele umede reprezintă un  factor natural de protecţie împotriva dezastrelor.
De-a lungul liniei de coastă, zonele umede acționează ca o zonă de protecție naturală. De exemplu, au ajutat la evitarea unor pagube de peste 625 milioane dolari cauzate de  Uraganul Sandy în 2012.
Pe partea continentală, zonele umede absorb precipitațiile în exces, reducând inundațiile. Iar atunci când sunt bine gestionate, zonele umede ajută comunitățile să se pregătească pentru, să facă faţă sau să-şi revină după dezastre, făcându-le chiar mai puternice decât înaintea dezastrului.
În România, sunt declarate 19 situri Ramsar, care apar pe listele Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (UICN), totalizând 1.156.448 hectare, între acestea numărându-se: Rezervația Biosferei Delta Dunării, Balta Mică a Brăilei, Lunca Mureșului (jud. Arad și Timiș), Complexul Piscicol Dumbrăvița (jud. Brașov), Lacul Techirghiol (jud. Constanța), Parcul Natural Porțile de Fier, Parcul Natural Comana (jud. Giurgiu), Tinovul Poiana Stampei (jud. Suceava) etc.