Intrat în istorie ca primul om care a anunţat o revoluţie la televizor, Mircea Dinescu şi-a dorit foarte mult în tinereţe să devină actor , dar a fost respins la admiterea în Institutul de Teatru.

dinescu
ACTORUL, de Mircea Dinescu
Azi scriem poezia pe mari bucăți de pâine
arta-i mașinăria de curățat cartofi
chiar tu vei fi cartoful sortit zilei de mâine
actor retras ca melcul în pantofi
Iată cum din teroare pianul spală rufe
și sar din pieptul nostru cameleoni de preț
iată cum scoate limba ceasul zvârlit în tufe
ca vipera aprinsă de fiere și dispreț.
iată cum umblă foamea prin cântec ca o mamă
cum calcă pacea beată pe morții din tranșei
o mână scoate-n ceruri un înger de reclamă
o alta zvârle molimi pe turmele de miei.
Tu care-ți pui pistolul la tâmplă ca pe-o floare
când sus în nori rânjește hazardul roz și chel
tu care mori de noapte și mori de fiecare
porți viermele în palmă ca pe un scump inel.
septembrie îți sare ca o pisică-n față
și înfloresc în tine vise de șoarec mic,
nimic nu-ți mai ajunge și totul te răsfață
proprietar pe vorbe și rege pe nimic,
smulge-ți tu singur limba, scrie pe ea Adio
îneacă-te-n saliva celor ce te-au râvnit
ascultă trenul toamnei cum se răstoarna-n ziua
cu tâmpla mea de aur într-un vagon rănit.
Mircea Dinescu a fost preşedintele Uniunii Scriitorilor între 1990 şi 1993, a înfiinţat revistele de satiră politică „Academia Caţavencu” (1990), „Plai cu boi” (2001) şi „Aspirina săracului” (2003) şi a fost membru al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), din 2006 până în 2012. În prezent editează, împreună cu Doru Buşcu, revista „Caţavencii”.
Pagina de Facebook „Spectator Careian” vă oferă informaţii la zi din viaţa culturală a urbei noastre.