Interviu cu careianul Sebastian Secan, reporter la emisiunea „Asta-i România”, difuzată de postul naţional de televiziune Kanal D.

Sebastian Secan şi cameramanul emisiunii, în plină pregătire
Sebastian Secan şi cameramanul emisiunii, în plină pregătire

Reporter: – Când şi în ce împrejurări ai intrat în mass-media?
Sebastian Secan: – Primul contact cu jurnalismul l-am avut acum 13 ani, chiar la Carei. La vremea respectiva în oraş apărea pe piaţă publicaţia Impressum Carei, unde am scris articolele de cultură. Primul job plătit l-am avut, însă, doi ani mai târziu, când am devenit editor-corespondent pentru România al celui mai mare site dedicat concursului Eurovision. Aici pot să spun că mi-am făcut, cum s-ar spune, mâna. Am cunoscut oameni care ulterior mi-au deschis uşi, am fost la mai multe ediţii internaţionale Eurovision, iar în 2008, pe când aveam doar 23 de ani, am fost membru al juriului pentru selecţia naţioanală a concursului.
Reporter: – Cât timp ai activat în presa scrisă şi la ce ziare? Ce funcţii ai ocupat?
Sebastian Secan: – Din 2003, până în 2011. Am scris pentru săptămânalul trustului Media Pro „Clujeanul”, apoi am lucrat pentru Adevărul de Seară Cluj-Napoca, pentru cotidianul naţional Adevărul, dar şi pentru Click!. Am scris câteva articole şi pentru Forbes şi Men`n Health.
Reporter: – Care este articolul pe care l-ai scris şi ţi-a plăcut cel mai mult?
Sebastian Secan: – Sunt foarte multe articole pe care le-am scris cu mare plăcere. Mă entuziasma fiecare poveste inedită pe care puteam s-o scot la lumina celor care citeau ziarele pentru care lucram. Însă, mi-a rămas întipărită în minte o experienţă din timpul documentării unui subiect. Aflasem că la bazinul olimpic din oraş (n.r. Cluj-Napoca) se înecase un copil adus de părinţii lui la cursurile pentru iniţiere în înot. Ajuns la locul incidentului, uşile erau închise, nimeni nu mai intra sau mai ieşea din clădire. Părinţii copiilor aşteptau afară. Plângeau şi se îmbrăţişau, pentru că niciunul dintre ei nu ştia în primă instanţă al cui copil decedase. E o imagine care multă vreme m-a urmărit şi pe care greu pot s-o dau uitării.
Reporter: – În ce împrejurări ai făcut saltul la televiziune?
Sebastian Secan: – Saltul a apărut cumva natural. Mereu am dorit să experimentez, să învăţ cât mai multe, iar după 8 ani de presă scrisă, îmi doream o nouă provocare. Nu ştiam sigur că vreau să fac televiziune, însă, mă hotărâsem, în sfârşit, să mă mut la Bucureşti. A venit şi oferta şi aşa am ajuns să lucrez ca reporter pentru emisiunea de tip magazin „Asta-i România”, difuzată în fiecare sâmbătă seara, de la ora 20.00, la Kanal D.
Reporter: – Cum îţi alegi subiectele reportajelor?
Sebastian Secan: – În reportajele noastre prezentăm România aşa cum este ea, nefardată. O ţărişoară cu bune, dar şi cu rele. Căutăm să ajungem în locuri fantastice, nedescoperite până acum, să prezentăm poveşti de viaţă care să aducă emoţie, de orice fel ar fi ea. Fie poveşti de viaţă care te fac să plângi, fie realităţi care te fac să râzi cu poftă.
Reporter: – Cum e să călătoreşti prin toată ţara pentru a realiza aceste reportaje, având posibilitatea să cunoşti atâtea locuri şi oameni noi?
Sebastian Secan: – Cred că asta e cel mai mare avantaj al jobului pe care îl am acum. Am descoperit aproape fiecare colţişor de ţară şi pot spune cu mâna pe inimă că avem o ţară superbă şi oameni cu poveşti deosebite, numai buni de pus la rană.
Reporter: – Care au fost cele mai interesante reportaje pe care le-ai realizat?
Sebastian Secan: – Am acoperit o gamă largă de poveşti: de la poveştile triste ale bătrânilor abandonaţi în cătune, ale copiilor bolnavi duşi de cei care le-au dat viaţă în spital pentru internare şi uitaţi acolo definitiv, până la poveşti cu personaje interesante precum sătmăreanul Rudy – „omul tir” sau povestea excentricului Patrick, oşanul din Certeze, ajuns afacerist pe Champs Elysees.

Careianul Sebastian Secan şi oşanul Patrick, pe Champs Elysees
Careianul Sebastian Secan şi oşanul Patrick, pe Champs Elysees

Reporter: – Ce premii şi distincţii ai primit pentru activitatea ta jurnalistică?
Sebastian Secan: – Anul trecut am obţinut un premiu APTR (n.r. Asociaţia Profesioniştilor de Televiziune din România), pentru reportajul „Mocăniţa”, filmat în Maramureş, pe Valea Vaserului.
Reporter: – Care este părerea ta cu privire la situaţia presei româneşti, atât cea naţională cât şi cea locală?
Sebastian Secan: – Din păcate, direcţia spre care este orientată acum presa nu mi se pare tocmai cea mai potrivită. Mă bucur însă nespus de mult că lucrez într-un loc unde pot să-mi fac meseria liber, aşa cum am învăţat de-a lungul anilor, fără influenţe sau directive de vreun fel.
Reporter: – Pe lângă jurnalism, în ce alte domenii ai activat?
Sebastian Secan: – Am lucrat şi încă mai colaborez atunci când timpul îmi permite cu diverşi artişti din showbizul românesc fie pentru consiliere, fie ca PR sau ca producător video. Cel mai recent am colaborat cu Alexandra Ungureanu, pentru care am produs 4 videoclipuri. La trei dintre ele am cooptat-o în proiect pe careianca Paula Oneţ, care a semnat regia. A fost vorba de primul proiect pop-simfonic independent din România, Music in pROgress, prin care, pe lângă muzica de bună calitate, am dorit să promovăm colţuri de rai din ţara noastră mai puţin cunoscute publicului larg. Cel mai recent videoclip, pentru melodia Lumea visează, l-am lansat acum două săptămâni. Cu siguranţă, vom aduce la un moment dat proiectul şi în castelul din Carei.

Sebastian Secan şi Alexandra Ungureanu, căreia i-a produs patru videoclipuri
Sebastian Secan şi Alexandra Ungureanu, căreia i-a produs patru videoclipuri

Reporter: – Ce impresii ai când te întorci în oraşul în care te-ai născut şi ai copilărit?
Sebastian Secan: – Mă întorc de fiecare dată cu mare plăcere, chiar mai des decât pe vremea când stăteam la Cluj. Cu cât te îndepărtezi mai tare de locurile natale, parcă ţi-e tot mai dor şi apreciezi tot mai mult oraşul unde te-ai născut. Când am filmări aproape de casă fac tot posibilul să ajung în Carei şi să fac o vizită, fie ea şi foarte scurtă, la Vezendiu, acolo unde locuieşte mama mea.
Reporter: – Cum arată municipiul Carei comparativ cu alte localităţi de mărime asemănătoare din ţară?
Sebastian Secan: – Careiul a devenit un oraş foarte cochet. Sunt puţine orăşele în ţară care arată în acest moment, din punct de vedere al infrastructurii, precum Careiul. Şi aici fac referire la centrul oraşului. Drumurile sunt încă o problemă, mai ales cel care tranzitează oraşul. În schimb, e incredibil ce au reuşit să facă pentru Carei cei de la Direcţia de Cultură din oraş. Nicăieri în altă parte, într-un orăşel de dimensiunea Careiului, nu am văzut atât de multe evenimente culturale de înaltă ţinută pe tot parcursul unui an. Pe unii dintre ei îi cunosc. Adrian Ştefănuţi mi-a fost coleg de generală şi de liceu. Ştiu că atât el, cât şi colegii lui sunt oameni foarte inimoşi, foarte talentaţi şi cu multe calităţi.
Reporter: – Îţi mulţumim pentru timpul acordat şi îţi urăm mult succes în continuare!

A consemnat Szasz Lorand