Careiul, aşa frumos şi îngrijit cum este el, poate fi dat oricând de exemplu de oraş multietnic. Adică un oraşel de provincie în care trăiesc în pace şi armonie românii, maghiarii, şvabii şi romii. Un oraş în care trăiesc numeroase familii mixte, în care prieteniile nu ţin cont de etnie, în care vecinii nu se împart după limba pe care o vorbesc.

opinie

Un oraş în care majoritatea românilor vorbesc maghiara şi chiar germana, maghiarii vorbesc limba română şi pe cea germană, iar romii vorbesc româneşte şi ungureşte. Un oraş în care nu se poate să nu te poţi face înţeles şi dacă vorbeşti doar una dintre aceste limbi.
Regimul comunist a înăbuşit din faşă instigările la conflicte interetnice. Indiferent de naţionalitate, cu toţii erau cetăţeni ai României. Cu toţii se supuneau dictaturii comuniste, cu toţii erau urmăriţi de Securitate în cazul în care erau suspectaţi de ostilitate la adresa regimului. Comuniştii nu tolerau naţionaliştii nici în rândul românilor, dar nici în rândul celorlalte etnii.
Apoi a venit democraţia, oferind libertăţi la care nimeni nu visase. De prea mult bine sau chiar de prea mult rău, din fiecare tabără au început să apară capete înfierbântate. Clamând identitatea naţională, au început să-i atace pe cei care nu erau din etnia lor. Politicieni care au insistat pe temele naţionaliste au reuşit să-i prostească pe oameni. Însă timpul a trecut şi oamenii s-au deşteptat. Politicienii şovini şi partidele extremiste, fie ele româneşti, fie ungureşti, au fost eliminate de electorat de pe scena politică. Atât la nivel naţional, cât şi la nivel local.
Careienii au realizat cu mulţi ani în urmă că, în cazul în care treburile merg prost, trăiesc prost nu numai unii, ci cu toţii împreună. Iar atunci când treburile merg bine, acest lucru este resimţit de toţi, fie ei români, maghiari, şvabi sau romi. O bună colaborare şi o convieţuire paşnică între etnii sunt cheia stabilităţii şi a dezvoltării.
Deşi aceste lucruri sunt evidente pentru oricine, unii pur şi simplu nu vor să înţeleagă acest lucru. Degeaba apăsă pedala naţionalismului până la podea, căci careienii nu se mai lasă manevraţi atât de uşor. Aceştia sunt de părere că instigările la conflicte interetnice nu îşi au locul în viaţa urbei lor. Asemenea gesturi atrag reacţii negative nu numai din parte reprezentanţilor celorlalte etnii, ci chiar şi a aceleia din care fac parte politicienii cu astfel de porniri. Poate că obţin simpatia unei anumite categorii, însă acesta este nereprezentativă la nivelul întregului municipiu. La fel ca şi pe plan naţional, promotorii acestor instigări la conflicte interetnice vor ajunge la lada de gunoi a istoriei. Mai devreme sau mai târziu acest lucru este inevitabil.
Szasz Lorand